"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu

   


     Prin cele doua romane ale sale-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi(1930)si Patul lui Procust(1933)-Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala.Roman psihologic prin tema , conflict(interior),protagonist(o constiinta problematizata)si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice,romanul lui Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept o "monografie a indoielii"(C.Ciopraga).
     Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,doeoarece are drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,fluxul constiintei,memoria afectiva,naratiunea la persoana I ,luciditatea(auto)analizei,anticalofilismul,dar si autenticitatea , identificarea actului de creatie cu realitatea vietii.
     Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu,care traieste doua expreriente fundamentale :iubirea si razboiul.
     Naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna/viziunea "impreuna cu" , presupune existenta unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului si al personajului).Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului-narator face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.
     Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu , care indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist:dragoste si razboiul.Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate(dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a 2a , construita sub forma jurnalului de companie al lui Gheorghidiu , urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.Prima parte este in intregime functionala , in timp ce a2a valorifica jurnalul de campanie al autorului , articole si documente din epoca ceea ce confera autenticitatea texului.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional:actiunea primului capitol, La Piatra Craiului in munte , este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I.Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ : timpul nararii (prezentul frontului)si timpul narat (trecutul povestii de iubire).In primavera lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei,Stefan Gheroghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa : un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal.Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului ,trezindu-I amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.Intocmai ca la Proust , un eveniment exterior (discutia de la popota)declanseaza rememorarea unor intamplari.
    “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala “este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, Diagonalele unui testament , dar si retrospective iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela.Tanarul, pe atunci student la filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela , studenta la Litere , orfana crescuta de o matusa.Iubirea barbatului se naste din admiratie, duesenie dar, la o autoanaliza lucida, naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu .
     Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest dar sunt fericiti.Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar,Tache.Ela se implica in discutiile despre bani , lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund.Mai mult , spre deosebire de sotul sau,Ela este atrasa de viata mondena , la care noul statut social al familiei ii ofera acces.Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti , prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.In timpul aceste excursii Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. , care , dupa opinia personajului-narator, ii va devein mai tarziu amant.Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca.
     Inrolat pe frontal romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia il insala, fapt nerealizat din cauza izbugnirii razboiului
     A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul.Imaginea razboiului e demitizata, in descendenta stendhaliana.
Frontul inseamna haos,mizerie,masuri absurde,invalmaseala,dezordine.Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii,legaturile dintre unitati sunt aleatori.Din cauza informatiilor eronate,artileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane.La confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia.
    Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narrator fata de celelalte aspecte ale existentei.
    Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea.Viata combatatilor tine de hazard,iar eroismul inlocuit de spaima de moarte.Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.
    Ranit si spitalizat,Gheorghidiu se intoarce acasa,la Bucuresti,dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela.Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoieasca,o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca:’’I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa,de la obiecte de pret la carti…,de la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul.’’
    Stefan Gheorghidiu,personajul narrator reprezinta tipul intelectualului lucid,inadaptatul superior,care traieste drama indragostitului de absolut.Filozof,el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara,insa in realitate,evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor,decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta.In aces sens,Ela este cel mai ‘’misterios’’personaj,prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului narator.
Prin introspectie si monolog interior,tehinici ale analizei psihologice,Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate alternand sau interferand,aspecte ale planului interior/fluxul constiintei(trairi,sentimente,reflectii)si ale planului exterior(fapte,tipuri umane,relatii cu alte personaje)
   Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic,avand drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,memoria afectiva,naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.

"Testament" de Tudor Arghezi

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria  artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alături de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga si Joc secund  de Ion Barbu. Poezia este așezata in fruntea primului volum arghezian ,  Cuvinte potrivite  ( 1927)) si are rol de program literar.

Este o arta poetica,deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului în societate.
Tema poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug , creație lăsata ca moștenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual căruia ii este lăsata drept unica moștenire "cartea", metonimie care desemnează opera literara.Discursul liric având un caracter adresat , lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin mărcile subiectivității: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.
Titlul poeziei are o dubla accepție: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmează a-i fi îndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , încălcare regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi , intre rob si Domn .
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-"hrisovul cel dintai".
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strămoșilor , care se leaga de generațiile viitoare , prin "carte", creația poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai"  cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. "Sapa"  unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda"  devine "calimara" . Poetul aplica aceeași truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un născocitor, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.
In strofa a cincea  apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Arghezi introduce in literatura romana  estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei înaintașilor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic "Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea"
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".
Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul".La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in concepția lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.

"Plumb" de George Bacovia

Date despre autor.George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane,apartinand perioadei interbelice.Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie,targul de provincie claustrant si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii.Volumele sale de versuri,''Plumb'',''Scantei galbene'',''Cu voi'',''Comedii in fond'',''Stante burgheze'',reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei.
   Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii;natura aduce cu sine permanent semnele trecerii in nefiinta.Toamna,perioada a anului predilect bacoviana,este dominata de o ploaie continua,egala,monotona si parca ancorata in vesnicie.''Infernul acvatic'' creat tinde sa inunde intreg universul ca in poezia ''Lacustra''.Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele mortii:iarba ''de plumb'',florile ''carbonizate'',parcul ''devastat'';anotimpul ''canta funerar...din instrumente jalnice de lemn''.Astfel,obsesia mortii isi gaseste magistral un cadru natural propice,anume sfarsitul de toamna,evident si in arta sa poetica plasata in deschiderea volumului de debut.
  Aparitie.Poezia ''Plumb'''apare in volumul omonim de debut,in 1916.
  Incadrare in tema.Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.
  Semnificatia titlului.Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate poetic.In sens denotativ(propriu),''plumbul'' este un element chimic,un metal,moale,greu;iar sensul sa conotativ(figurat) deriva din cel anterior care sugereaza,in plan poetic,apasarea,monotonia,dezorientarea,spatiul inchis.
  Structura.Semnificatii.Cele doua catrene ale poeziei pot fi structurate pe doua planuri:exterior(macrocosmic) si interior(microcosmic).Se remarca repetarea cuvantului simbol ''plumb'' de sase ori in pozitii simetrice accentuand starea sufleteasca de deprimare.
 1.Poezia se deschide cu verbul la modul indicativ,timpul imperfect ''dormeau'',ceea ce sugereaza o actiune prelungita,inceputa in trecut si neterminata.''Sicriele de plumb''dorm''adanc'',sunt cufundate in moarte;lemnul,materialul din care sunt confectionate cosciugele ,este inlocuit cu plumbul pentru a fi evidentiata greutatea lor care faciliteaza atractia pamantului.
   Florile,care sunt asociate de obicei frumusetii,gingasiei,sunt alaturate oximoronic plumbului,fiind artificiale si prevestind moartea.Universul devine un imens sicriu cuprins de moarte atat pe orizontala,cat si pe verticala,prin imbracarea sa figurata intr-un''funerar vestamant''.
   Versul al treilea al primei strofe debuteaza cu o marca gramaticala a prezentei eului liric in text:verbul la persoana I singular ''stam''',interiorizand discursul prin aparitia motivului singuratatii(''Stam singur in cavou...'').Metafora-simbol''cavou''poate avea doua acceptiuni:universul inchis al targului de provincie,care nu cultiva valorile sau propriul trup,conceput ca o temnita pentru sufletul dornic de inaltare in vederea depasirii propriei conditii.Omul superior tinde catre spargerea tiparelor impuse de cei din jur sau de propria sa materialitate pentru a se implini intr-o noua dimensiune pe masura aspiratiilor sale.La Bacovia,neputinta depasirii propriului destin este o sursa de suferinta care strabate intreaga sa lirica.
  Aparitia vantului,in peisajul macabru al cavoului si al singuratatii,aduce o perceptie tactila,resimtita organic,completata de o imagine auditiva prin prezenta verbului onomatopeic ''scartaiau''.Sunetul funebru este produs de coroanele de plumb,care simbolizeaza amplificarea presimtirii unui inevitabil sfarsit.Prin simetrie,corespondentul''sicrielor de plumb''care dorm adanc,apartinand planului exterior,este,in strofa a doua,amorul care doarme''intors''(adverb de mod,care sugereaza intoarcerea''cu fata spre apus'',adica moartea).Discursul se interiorizeaza,''amorul de plumb'' sugerand estomparea definitiva a sentimentelor.Strigarea celui decedat isi are originea in credinta populara,dar si in filozofia crestina unde apare logosul(cuvantul) cu puteri demiurgice,cu ajutorul caruia a fost creata lumea.Fenomenul mortii este insa ireversibil,fapt sugerat de o noua perceptie tactila(''Era frig'') care amplifica obsesia sfarsitului.''Aripile de plumb'',atribuite amorului,prefateaza o iminenta cadere,o prabusire definitiva in moarte.
  Elemente simboliste in text.Parcurgand lirica bacoviana,cititorul recepteaza poezia ca pe o arta de a simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti.Universul este perceput sinestezic:vizual(''funerar vesmant'',''flori de plumb'',''coroane de plumb''),tactil (''era vant'',''era frig''),auditive (''scartaiau'',am inceput sa-l strig'').Apare,in poezie,simbolul care admite o pluralitate de sensuri la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''plumb'').
  Sunt evidente simetria si repetitia care duc la accentuarea unei idei enuntate,dar si la crearea unei muzicalitati interioare a versului.
   Elemente de prozodie.Poezia este alcatuita din doua catrene cu rima imbratisata,masura de zece silabe,ritm variabil.
   Concluzia.Creatia bacoviana ''Plumb'' poseda o incarcatura lirica deosebita,inscriindu-se in seria profesiunilor artistice de credinta,fiind un crez existential original.

"Moromeţii" de Marin Preda

  Pregătit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din pământuri(1948), primul roman scris de Marin Preda , Moromeții, este alcatuit din doua volume, publicate la doisprezece ani distanta : in 1955, volumul I , iar in 1967, volumul al II-lea.

  Romanul prezinta destramarea-simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala , a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii , Silistea-Gumesti.

  Titlul Moromeții asează tema familiei in centrul romanului , astfel ca romanul unei familii este și "un roman al deruralizarii satului" , o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

  O alta tema este criza comunicării , absenta unei comunicări reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerăbdător("timpul nu mai avea răbdare").

  Perspectiva naratorului obiectiv  se completează prin aceea a reflectorilor  (Ilie Moromete în volumul I si Niculae în volumul al II-lea), ca si prin aceea a informatorilor(personaje-martori ai evenimentelor , pe care le relateaza ulterior altora , de exemplu , al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la baieti , la Bucuresti).

Compozitia primului volum utilizieaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii.

  Volumul este structurat in trei parti , cu o actiune concentrata care se desfasoara pe parcursul verii , cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte , de sambata seara pana duminica noaptea , contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina , taierea salcamului ,intalnirea duminicala din poiana lui Iocan , hora .Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani , incepand cu plecarea lui Achim cu oile , la Bucuresti . Partea a treia , de la seceris pana la sfarsitul verii , se incheie cu fuga feciorilor.

  Simetria compoziționala este data de cele doua referiri la tema timpului în primul si în ultimul paragraf al volumului. La început , aparent îngăduitor "timppul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari", pentru ca enunțul din finalul volumului "timpul nu mai avea răbdare", sa modifice imaginea timpului , care devine necrutator si intolerant.

  Un triplu conflict  va destrama familia lui Moromete.

  Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie : Paraschiv , Nila si Achim , izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile ( pamantul-banii).

  Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina , sotia lui , Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei , promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita , ea isi gaseste initial refugiul in biserica , dar in al doilea volum , Catrina il paraseste pe Ilie , dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui , la Bucuresti.

  Al treilea conflict se desfășoară intre Moromete si sora lui , Guica, care și-ar fi dorit ca fratele văduv sa nu se recăsătorească . In felul acesta , ea ar fi rămas în casa fratelui, sa se ocupe de gospodărie si de creșterea copiilor , pentru a nu rămâne singura la bătrânețe . Faptul ca Moromete se recăsătorise ii aprinsese ura împotriva lui , pe care o transmite celor trei fii mai mari.

  Acțiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.

  In prim plan se afla Moromeții , o familie numeroasa , măcinata de nemulțumiri mocnite. Țăran mijlocaș , Ilie Moromete încearcă sa păstreze întreg, cu prețul unui trai modest , pământul familiei sale ,pentru a-l transmite apoi băieților . Fii ce mari ai lui Ilie Moromete , Paraschiv , Nila și Achim își doresc independenta Economica .Ei se simt nedreptățiți pentru ca , după moartea mamei lor , Ilie Moromete s-a însurat cu alta femeie , Catrina, și ca are încă trei copii: Tița , Ilinca și Niculae . Îndemnați de sora lui Ilie , Maria Moromete , poreclita Guica , cei trei băieți pun la cale un plan distructiv. Ei intenționează sa plece la București , fără știrea familiei , pentru a-și face un rost. In acest scop , ei vor sa ia oile cumpărate printr-un împrumut la banca si al căror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la câmp . Prin vânzarea oilor și a cailor , ar obține un capital pentru a începe viata la oraș. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei băieți urmează a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatălui sa-l lase sa plece cu oile la București , sa le pasca în marginea orașului și sa vândă laptele și brânza la un preț mai bun în capitala. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan , amâna achitarea datoriei la banca și vinde o parte din lotul familiei pentru a-și putea plați impozitul pe pământ ("foncierea"). Insa Achim vinde oile la București și așteaptă venirea fraților. Dupa amânările generate de refuzul lui Nila de a-și lăsa tatăl singur în preajma secerișului , cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pământ pentru a-și reface gospodăria, pentru a plăti foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae , fiul cel mic.

  Planurile secundare completeaza actiunea romanului , conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina , revolta taranului sarac Tugurlan , familia chiaburului Tudor Balosu , dragostea dintre Polina si Birica , cuplul Polina-birica reflectand tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrângerile sociale.Căsătoria dintre fiica unui chiabur si un taran sarac se construieste polemic la adresa cuplului Ion-Ana , din romanul lui Liviu Rebreanu.

  Exista in primul volum al romanului Moromeții câteva secvente narative de mare profunzime.

  Descrierea cinei se realizeaza lent , prin acumuluarea detaliilor.Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii , invrajbiti din cauza averii . ASezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului , iminenta destramare a familiei.

  O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a tăierii salcâmului.Tăierea salcâmului ,duminica în zori , prefigurează destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional.Odată distrus arborele sacru,axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

  Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivității se constituie într-o adevărata monografie a satului traditional: hora,calusul,intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara.

   Personajul principal din roman si cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda , Ilie Moromete, îl are ca model pe Tudor Călărașu , tatăl scriitorului , după cum mărturisește acesta "...Moromete care a existat in realitate , a fost tatăl meu".

  Personajul Ilie Moromete reprezinta un tip de țăran aparte în literatura romana un spirit reflexiv, inteligent,ironic, din acest motiv fiind numit de critica literara "țăran-filozof".Personaj exponențial, al cărui destin exprima moartea unei lumi, "cel din urma țăran" reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie.

  Personajul este  caracterizat in mod direct  de narator , in primul volum: "Era cu zece ani mai mare decat Catrina (contingent '911), facuse razboiul si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva."

  Autocaracterizarea  realizata în finalul volumului al doilea este :"Domnule, [...] eu totdeauna am dus o viata independenta".

  Disimularea  este trasatura lui esentiala . Semnificativ in acest sens este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali , care-i stricasera placuta discutie de duminica.

  Ironia, puterea de a face haz de necaz  reprezinta o alta trăsătura esențiala a lui Ilie Moromete, iar exemple în acest sens sunt numeroase . Lui Niculae care întârzia sa vina la masa ii spune la un moment dat:"Te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum stătuși!" Lui Nila i se adresează la fel de sarcastic, atunci când acesta îl întreabă de ce taie salcâmul:"Ca sa se mire prostii".

  Spirit contemplativ , inteligent si ironic ,  Moromete privește existenta cu detașare, privește lumea cu un ochi pătrunzător ; în întâmplările cele mai simple el descoperă ceva deosebit , o lumina care pentru ceilalți nu se aprinde : "Tatal- notează naratorul-  avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau , pe care ei nu le vedeau".