tag:blogger.com,1999:blog-57121810163332922312024-02-21T12:57:43.010+02:00 Comentarii la fixN-ai gasit? Sigur nu ai cautat la noi!Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.comBlogger26125tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-81960341753488150492013-03-14T15:28:00.001+02:002018-04-11T15:39:45.160+03:00"Catre Galateea" de Nichita Stanescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNXFU1rc_oGzv0mPost8_VlbxpOnX-pLik5raF6osTskFDsucbJkDBGc0B5rKm-oRP6mmkCj7Pp3gzExkMAV4iIJPMmn6N54kSC3Jx8VZlCJKWTtilHBH8Dadi8M2iEC6_tFy6oeEIZtVN/s1600/nichita.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNXFU1rc_oGzv0mPost8_VlbxpOnX-pLik5raF6osTskFDsucbJkDBGc0B5rKm-oRP6mmkCj7Pp3gzExkMAV4iIJPMmn6N54kSC3Jx8VZlCJKWTtilHBH8Dadi8M2iEC6_tFy6oeEIZtVN/s1600/nichita.jpg" width="188" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: right;">
<span style="text-align: center;"><br /></span></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Date despre autor.</i></b>Nichita Stanescu apartine literaturiile romane postbelice,lirica sa incadrandu-se in curentul literar neomodernism(Generatia saizecista).El debuteaza in 1960,cu volumul de versuri "Sensul iubirii",urmat de "O viziune a sentimentelor","Dreptul la timp","11 Elegii","Alfa","Rosu vertical","Oul si sfera","Laus Ptolemaei","Necuvintele","In dulcele stil clasic","Opere imperfecte","Epica magna","Noduri si semne".<br />
<i><b> Particularitati ale liricii stanesciene</b></i>.In lirica sa,Nichita Stanescu aduce o noua viziune asupra cuvantului,alcatuind un "cosmos al vorbirii".Criticul literar Nicolae Manolescu afirma ca universul stanescian se bazeaza pe "o metafizica a concretului si o fizica a emotiilor",adica pe dematerializarea concretului si materializarea abstractului.De exemplu,iubirea,o notiune din sfera abstractului,devine "leoaica tanara",o reprezentare in lumea materiala,concreta.<br />
Structura ideatica a poeziei stanesciene este,de multe ori,discontinua,fiind acuzata de "ilogism"(Serban Cioculescu) tocmai pentru ca ea reflecta sinele,eul poetic,cel care se dezvaluie,incifrandu-se totodata,prin cuvinte.<br />
<i><b>Aparitie.</b></i>Poezia "Catre Galateea" apartine volumului de versuri "Dreptul la timp",publicat in 1965.<br />
<i><b>Tema.</b></i>In ceea ce priveste ideea ei centrala,aceasta admite doua perspective de interpretare:arta poetica ,in care este prezentat creatorul in raport cu opera sa si poezia de dragoste,un imn adresat persoanei iubite.<br />
<i><b>Semnificatia titlului.</b></i>Creatia lirica se fundamenteaza pe cunoscutul mit al lui Pygmalion,sculptorul care s-a indragostit de statuia de fildes pe care el insusi o crease si care intruchipa un personaj feminin,numit Galateea.Poezia stanesciana este conceputa ca un cantec de slava al iubirii si,implicit,al creatiei.<br />
<b><i>Structura si semnificatii.</i></b>Constructia poeziei este simetrica: fiecare dintre cele trei unitati strofice incepe cu verbul "stiu"(marca a prezentei eului liric in text,care subiectiveaza discursul) si se sfarseste cu laitmotivul nasterii ("naste-ma").<br />
I. <i><b> Prima secventa lirica</b></i> debuteaza cu o adresare directa catre creatie (persoana iubita).Eul liric,inzestrat cu puteri demiurgice,este capabil sa anticipeze atributele creatiei sale,enumerand atat elementele concrete ("miscarile,"sanul","mersul","inelul"),cat si abstractiunile ("timpurile","tacerile","melancolia","secunda").<br />
Dupa ce creatorul se declara atotcunoscator in ceea ce priveste universul creatiei sale,adreseaza ruga propriu-zisa: "si ma rog de tine/naste-ma";aceasta "noua nastere"este de fapt,o noua geneza a spiritului.Ea cea invocata,este implorata sa dea un nou sens vietii celui care,anterior,i-a dat viata.Gestul ingenuncherii pe pietre exprima un sacrificiu care intregeste ruga.<br />
II. <b><i>Pentru creator</i></b>,ea reprezinta universul,in infinitatea lui,pentru ca el stie tot ceea ce este "departe",nemaiexistand notiunea de "aproape".Daca in prima unitate strofica este descris cadrul particular,in cea de-a doua, iubita-creatie este idenficata intregului univers,prin generalizare.Ea inglobeaza totul,atat notiunile cunoscute ("dupa-amiaza"),cat si cele care nu s-au inventat ("dupa-orizontul","dincolo-de-marea").<br />
Revine ruga cu genunchiul pe "genunchiul pietrelor",simbolizand sacrificiul,suferinta,dar si tendinta de ancorare in materialitate.Pietrele sunt astfel personificate,imprumuta atributele umane,datorita comuniunii cu cel care se roaga.<br />
III. <b><i>Discursul liric</i></b> (monologul) continua cu aceasi atitudine demiurgica,atotstiutoare;ultima unitate strofica imbina particularul cu generalul,iubita-creatie devenind o reproducere a macrocosmosului in plan uman.Creatorul intuieste si anticipeaza tot ceea ce e legat de ea,intreaga-i existenta,"bataile inimii",dar si modul ei de a comunica,el cunoscand"sfarsitul cuvantului" pe care ea l-a inceput.<br />
Integrand planul exterior celui interior,elementele naturii "copacii" si "raurile",devin partile componente ale trupului ei( ale "vinelor",ale "sangelui"),proiectand-o in eternitate.<br />
Pietrele,altarul de rugaciune,devin "umbre de piatra ale genunchiului",insufletite fiind de ruga aprinsa si imprumutand insusirile creatorului.<br />
Repetarea motivului "naste-ma" accentueaza dorinta acestuia puternica de a re-naste,de a trai prin si pentru opera sa.<br />
Ruga fierbinte care contine nucleul poeziei este generata de o situatie paradoxala:Demiurgul,cel care a creat,implora creatia sa sa-i dea viata.Este evidenta o comunicare puternica intre cei doi care devin o unitate indestructibila,completandu-se si renascandu-se unul pe celalalt la infinit.Poezia devine astfel un imn inchinat iubirii-cale de cunoaste-singura capabila sa proiecteze sufletele in eternitate.<br />
<i><b>Consideratii stilistice.</b></i>Desi textul nu respecta canoanele traditionale de versificatie,el se remarca printr-o muzicalitate deosebita a versurilor care urmaresc curgerea fluenta in eternitate.<br />
Nucleul sau este verbul cu valoare imperativa "naste-ma",care are rolul de laitmotiv.Monologul produs de imaginatia creatoare este sustinut prin figuri de stil inedite:metafore("Galateea","genunchiul pietrelor","copacii-umbre de lemn ale vinelor tale","raurile-miscatoare umbre ale sangelui tau","umbre de piatra" s.a),enumeratia si repetitia ("toate timpurile,toate miscarile,toate parfumurile...","si umbra,si tacerile,si sanul","naste-ma","stiu","pietrele"),epitetul ("miscatore umbre").<br />
<b><i>Concluzie.</i></b>Poezia "Catre Galateea"este o arta poetica in care Artistul elogiaza creatia,dar si iubirea,singurele care il pot proiecta in eternitate.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-63497129096846692842013-02-23T00:10:00.003+02:002018-04-11T15:40:25.392+03:00"Rondelul rozelor ce mor" de Alexandru Macedonski<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.compendium.ro/imgpers/2474.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.compendium.ro/imgpers/2474.jpg" height="320" width="271" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b><i><br /></i></b></div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> Date despre autor.</i></b>Alexandru Macedonski apartine literaturii romane de la sfarsitu secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.Aceasta perioada literara are particularitatea ca se afla la interferenta curentelor literare.</div>
<div style="text-align: left;">
Dumitru Micu apreciaza ca in opera lui Macedonski "parnasianismul fuzioneaza cu romantismul,clasicismul,naturalismul,decadentismul,simbolismul".In timp ce Tudor Vianu il plaseaza pe Macedonski printre clasicii literaturii romane,caracterizandu-l ca fiind "unul dintre poetii care,pornind de la experientele fundamentale ale sufletului omenesc,au atins in cantecul lor armonia si plentitudinea,faurind modele durabile pentru intreaga creatie ulterioara",scriitorul este revendicat de ideologia altor curente literare.El este teoreticianul curentului innoitor numit simbolism,publicand articolele "Poezia viitorului"si"Simbolismul" pentru a-si arata adeziunea la noua grupare.Poezia sa insa,desi contine elemente simboliste,denota un limbaj mult prea explicit.Opera sa contine,de asemenea,elemente parnasiene,dar care nu pot fi detectate in stare pura.</div>
<div style="text-align: left;">
Universul poeziei sale contine urmatoarele volume:"Prima verba"(1872),"Poezii","Excelsior","Flori sacre","Poema rondelurilor".</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Poema rondelurilor.</i></b>Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din 13 versuri,3 catrene si un vers liber,iar primele doua versuri sunt asemenatoare sau identice cu ultimele doua versuri ale strofei a doua,versul independent fiind reluarea primului vers.</div>
<div style="text-align: left;">
Macedonski preia structura rondelului din literatura franceza,compunand,intre 1916 si 1920,54 de astfel de poeme integrate volumului publicat postum,in 1927,intitulat "Poema rondelurilor".Volumul cuprinde cinci cicluri:"Rondelurile pribege","Rondelul celor patru vanturi","Rondelul rozelor","Rondelurile Senei","Rondelurile de portelan"si constituie opera sa de maturitate deplina,ilustrativa,in special,prin perfectiunea formala.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Aparitie.Tema</b></i>."Rondelul rozelor ce mor" este cel mai cunoscut poem incadrat in cel de-al treilea ciclu,fiind construit pe tema perisabilitatii.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Structura si semnificatii.</i></b>Poezia respecta structura rondelului,fiind alcatuita din trei strofe si un vers liber,imbinand rigoara parnasiana a perfectiunii normale cu fondul de idei bazat pe corespondenta de factura simbolista intre planul exterior si cel interior.</div>
<div style="text-align: left;">
Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i se alatura,de fiecare data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea lor,manifestata atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si mor si-n mine".Prezenta pronumelui personal de persoana intai,marca gramaticala a eului lirc,interiorieaza mesajul poeziei si sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si sentimentele umane.Destinul individului este similar cu cel al rozelor,a caror atingere prezenta este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care accentueaza starea de tristete care domina intreaga poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca si speranta efemera in eternitatea clipei,rozele mor,lasand in urma nostalgia poetica.</div>
<div style="text-align: left;">
Trecerea timpului este sugerata prin repetarea cuvantului "vremea";aceasta trecere implica moartea si jalea in momentul perceperii "fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza destinul tragic al florilor din gradini.</div>
<div style="text-align: left;">
"Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de viata,completat de "valmasaguri de suspine".Moartea,numita metaforic "marea noapte care vine",este intampinata cu resemnare de florile care "duioase-si pleaca fruntea lor".</div>
<div style="text-align: left;">
In aparenta,poezia descrie ofilirea rozelor in gradini;in esenta,insa,ea are implicatii existential-umane,referindu-se la perisabilitatea individului in lume,la destinul sau tragic si totusi acceptat cu resemnare,la moarte:"E vremea rozelor ce mor". </div>
<div style="text-align: left;">
Starea de spleen,corespondentele,muzicalitatea versurilor realizata prin refren,prin rima imbratisata,masura de 8-9 silabe,sinestezia(imbinarea vizualului cu olfactivul prin prezenta "rozelor",dar si cu auditivul,prin "suspine")sunt elemente care se inscriu in estetica literara simbolista.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> Concluzie.</i></b>Rondelurile macedonskiene constituie o lirica a originalitatii,care imbina armonios forma parnasiana cu fondul romantic sau simbolist.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-47511661554038623192013-02-20T21:37:00.003+02:002018-04-11T16:01:56.383+03:00"Luceafarul" de Mihai Eminescu<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://rares19.files.wordpress.com/2012/01/mihai-eminescu-foto-mari-poze-mihai-eminescu-portret-si-cu-casa-lui-imagini-cu-mihai-eminescu-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://rares19.files.wordpress.com/2012/01/mihai-eminescu-foto-mari-poze-mihai-eminescu-portret-si-cu-casa-lui-imagini-cu-mihai-eminescu-2.jpg" height="244" width="320"></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<div style="text-align: right;">
<b><br /></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Date despre autor.</i></b>Mihai Eminescu este cel mai valoros poet roman,fiind denumit de critica literara"ultimul mare romantic universal".El apartine perioadei marilor clasici ai literaturii romane ,alaturi de Ion Creanga,Ion Luca Caragiale,Ioan Slavici.Creatia sa este vasta,cuprinzand cele trei genuri literare-liricul,epicul,dramaticul.Opera eminesciana in versuri reprezinta un univers al imaginarului cuprinzator si original,imbinand teme si motive romantice,de circulatie universala,cu elemente autohtone ale specificului national.Singurul volum de versuri publicat antum este intitulat "Poezii"(1883)si apare sub ingrijirea criticului literar Titu Maiorescu.<br />
<b><i> Aparitie.</i></b>"Luceafarul" este o capodopera a creatiei romanesti si o sinteza a gandirii eminesciene.El apare in almanahul Societatii Academice "Romania Juna"din Viena,in aprilie 1883;in august 1883,este publicat in revista "Convorbiri literare" si inclus,ulterior,in volumul antum "Poezii".<br />
<b><i> Geneza.</i></b>Poemul a fost creat intre anii 1880 si 1882,cunoscand cinci variante;cea definitiva numara 98 de strofe si atinge perfectiunea formei si a fondului de idei.<br />
Principala sursa de inspiratie o constituie folclorul,Eminescu valorificand un basm popular romanesc cules din Oltenia de germanul Richard Kunisch si publicat la Berlin,in 1861.Acesta se intituleaza "Fata in gradina de aur" si se axeaza pe prezentarea povestii de iubire dintre o fiica de imparat si un zmeu;ea ii cere acestuia sa devina muritor,iar in timp ce el mergea la Creator pentru a cere sa-l dezlege de nemurire,fata fuge in lume cu un fiu de imparat,Florin.Zmeul se razbuna,pravalind o stanca peste cea care l-a tradat.Eminescu versifica acest basm,schimba finalul si accentueaza problematica omului de geniu.Intruparea zmeului(geniul) porneste de la un mit fundamental al spiritualitatii romanesti,mitul Zburatorului(personaj care inoculeaza tinerelor fete primii fiori ai iubirii).<br />
O alta sursa de importanta de inspiratie o constituie filozofia;conceptia lui Arthur Schopenhauer cu privire la antiteza dintre geniu si omul comun,filozofia greaca(cerul si pamantul se afla la originea lumii,personajul mitologic Hyperion este fiul Cerului),filozofia indiana(sistemul gandirii cosmogoniei isi are originea in culegerea "Rig-Veda")sunt sintetizate si asimilate poetic.<br />
<b><i>Tema.</i></b>Unind elemente care apartin celor trei genuri literare:liric (intensitatea emotionala a sa),epic (aparitia formelor naratiunii),dramatic (conflict,dialoguri)ingloband,de asemenea,teme si motive din intreaga creatie eminesciana,poemul este,in esenta,o meditatie de natura filozofica asupra omului de geniu.<br />
De altfel,problematica geniului este filonul care sustine poemul,iar insemnarea eminesciana gasita pe unul dintre manuscrie lamureste conceptia poetului asupra destinului fiintei superioare:"In descrierea unui voiaj in tarile romane,germanul Kunisch povesteste legenda luceafarului.Aceasta e povestea,iar intelesul alegoric ce i-am dat-o este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii,pe de alta parte aici,pe pamant,nici e capabil a ferici pe cineva,nici capabil de-a fi fericit.El n-are moarte ,dar n-are nici noroc.Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric."<br />
<b><i>Semnificatia titlului.</i></b>In sens propriu,Luceafarul este numele popular dat planetei Venus si altor stele stralucitoare.In poezie,el devine un simbol al unicitatii si superioritatii,intruchipand geniul.<br />
<b><i>Structura si semnificatii.</i></b>Criticul literar Tudor Vianu identifica,in acest poem alegoric,trei niveluri existentiale:om comun,geniu,Demiurg,pe care le numeste "masti lirice" eminesciene(ipostaze ale eului liric).Muritorul,capabil de o iubire superficiala,este intruchipat de Catalin;omul superior care aspira spre absolut in ceea ce priveste iubirea si cunoasterea este Hyperion ("cel care merge deasupra");ipostaza demiurgica reprezinta perfectiunea,absolutul,eternitatea.<br />
Poemul are 392 de versuri grupate in 98 de catrene,care pot fi structurate in patru parti si doua planuri(terestru,uman si cosmic,universal).<br />
I. <b><i> Prima parte</i></b> debuteaza cu o formula specifia basmului ("A fost odata ca-n povesti"),care introduce cititorul in universul imaginatiei eminesciene."Odata" este o referinta asupra timpului neprecizat,iar "ca niciodata" inceputul prezentarii unei actiuni care nu s-a mai petrecut,care se remarca prin unicitate.Unica este si fata de imparat,caracterizata prin superlativul de factura populara "preafrumoasa";ea este "una la parinti","mandra-n toate cele",comparabila cu Fecioara si luna,ceea ce denota singularitatea ei in plan terestru.<br />
Aspiratia fetei depaseste sfera umanului,caci ea se indragosteste de o stea (reprezentantul lumii cosmice,al eternului aflat in antiteza cu perisabilul).Iubirea fiintei muritoare are o latura comuna si deriva din obisnuinta:"Il vede azi,il vede mani,/Astfel dorinta-i gata";idealul erotic al Luceafarului nu se limiteaza la "dorinta",ci se contureaza treptat din nevoia de a cunoaste prin intermediul celui mai profund sentiment:"El iar,privind de saptamani,/Ii cade draga fata."<br />
Cadrul de desfasurare a povestii de iubire este unul romantic,imbinand elemente cosmice si terestre:steaua apare "sara",luminand " negrul castel"in care se afla fata.<br />
Cei doi indragostiti apartin unor lumi diferite.Luceafarul,care inglobeaza ratiunea deplina ("recile-i scantei") si iubirea absoluta ("o mreaja de vapaie")i se poate revela fetei doar in vis (motiv romantic) si prin oglinda,intr-o dubla reflectare.Precum Zburatorul din literatura populara,el o urmeaza pe fata in "odaie",provocandu-i primii fiori ai iubirii.<br />
Ea ii adreseaza prima chemare,izvorata din dorinta de iubire,de implinire sufleteasca,pentru ca distanta imensa dintre ei provoaca suferinta fara margini("Oftand din greu suspina").Invocarea Luceafarului ("Cobori in jos,luceafar bland/Alunecand pe-o raza,/Patrunde-n casa si in gand/Si viata-mi lumineaza") contine o dorinta puternica de a-l apropia pe acesta de spatiul ei familiar ("casa") si spiritual ("gand") pentru ca el simbolizeaza "lumina"(cunoasterea absoluta),aspiratia ei cea mai inalta.<br />
Luceafarul se intrupeaza,mai intai,din cer si mare,precum Neptun,pare "un inger","un tanar voievod/Cu par de aur moale", ca o sinteza a doua lumi diferite:"Un mort frumos cu ochii vii."Exprimarea lui este sobra,rece,grava:"Din sfera mea,venii cu greu/Ca sa-ti urmez chemarea" si totusi incarcata de afectiune,numind-o pe fata "odorul meu nespus" si indemnand-o sa paraseasca lumea muritoare,in schimbul unui univers vast pe care ea sa-l stapaneasca ("palate de margean",lumea infinita a oceanului.).Refuzul fetei este categoric:"Dara pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodata" si izvoraste din constientizarea incompatibilitatii dintre planuri:"Caci eu sunt vie,tu esti mort,/Si ochiul tau ma-ngheata".<br />
Ce-a de-a doua chemare adresata de fata,identica structural cu prima,determina o noua intrupare a Luceafarului ,total diferita de cea dintai;el apare ca "un demon",nascut din soare si noapte;desi "vine trist si ganditor/Si palid e la fata",ochii sai "mari si minunati"sunt comparati cu "doua patimi fara sat/Si pline de-ntuneric",ceea ce simbolizeaza speranta vie in statornica iubirii,dar si dezamagirea produsa de primul refuz al fetei.Desi suferinta datorata neimplinirii sentimentului este resimtita organic de fata ("Ma dor de crudul tau amor/A pieptului meu coarde"),ea il refuza si de aceasta data,cerandu-i sacrificiul suprem in numele iubirii:"Fii muritor ca mine".<br />
Iubirea Luceafarului depaseste sfera comunului si de aceea ,in numele ei,accepta conditia inferioara de muritor:"Da,ma voi naste din pacat,/Primind o alta lege,/Cu vecinicia sunt legat,/Ci voi sa ma dezlege."<br />
II. Partea a doua prezinta planul terestru;fata de imparat isi pierde caracterul de unicitate,devenind Catalina.Ea este,de data aceasta data,atrasa de iubirea comuna,specifica muritorilor,intruchipata de Catalin,"viclean copil de casa","baiat din flori si de pripas/Dar indraznet cu ochii".Portretul sau se afla in antiteza cu acela al Luceafarului ,construind fiind intr-un limbaj popular,familiar.<br />
Desi fata pastreaza aspiratia catre planul superior ("O,de luceafarul din cer/M-a prins un dor de moarte"),se lasa ispitita de vorbele pajului care ii arata "din bob in bob amorul".Daca Luceafarul ii oferea posibilitatea de a depasi conditia umana,prin eternizarea sentimentului iubirii,Catalin ii propune implinirea sufleteasca imediata,bazata pe compatibilitatea dintre ei:"Hai s-om fugi in lume".Ea realizeaza ca dorul de Luceafar a ramas doar la stadiul de nostalgie specific umana si ca o iubire in planul terestru ii poate aduce macar fericirea de o clipa.Catalin,"guraliv si de nimic",este solutia de compromis,care inlatura drama incompatibilitatii.<br />
Propunerea lui de a fugi in lume rezolva atat neconcordanta de statut social dintre cei doi(fata de imparat,"baiat din flori"),cat si aspiratia ei mult prea inalta,oferindu-i posibilitatea implinirii sufletesti intr-o sfera limitata,supusa legilor sortii neiertatoare.<br />
III. Poemul continua cu o descriere unica in literatura universala:prezentarea spatiului infinit al macrocosmosului,unde se poate patrunde doar cu puterea gandului,locul in care timpul este masurat in viteza luminii(ca in poezia"La steaua").<br />
Luceafarul intreprinde o calatorie catre inceputurile lumii pentru a adresa rugamintea sa Creatorului suprem(Demiurgul),anume schimbarea ordinii cosmice prin dezlegarea sa de nemurire.<br />
Pastelul spatiului infinit este redat in limbaj metaforic:"Un cer de stele dedesubt,/Deasupra-i cer de stele","a chaosului vai","Vedea ca-n ziua cea dentai,/Cum izvorau lumine".Timpul masurat dupa rotatia astrelor se identifica macrotimpului:"Si cai de mii de an treceau/In tot atatea clipe".Zborul sau este redat printr-o metafora de factura populara:"El zboara,gand purtat de dor,/Pan'piere totul,totul."<br />
Luceafarul ajunge intr-un spatiu primordial,necunoscut muritorilor,care constituie insasi esenta nasterii universului:"Caci unde-ajunge nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaste,/Si vremea-ncearca in zadar/Din goluri a se naste".<br />
"Setea" care-l soarbe,"adancul" prefateaza confruntarea cu detinatorul adevarului suprem:Demiurgul.Luceafarul ii cere dezlegarea "de greul negrei vecinicii",de nemurire,in schimbul careia isi doreste "o alta soarte"(un destin care sa-l guverneze ca pe un om de rand):"Reia-mi al nemuririi nimb/Si focul din privire,/Si pentru toate da-mi in schimb/O ora de iubire..."Cerinta lui este cel mai mare sacrificiu care poate fi facut in numele iubirii:renuntarea la viata vesnica,la unicitate,la o conditie privilegiata pentru iubirea de pe pamant,care dureaza doar o clipa datorita caracterului perisabil al fiintei umane.Moartea este numita metaforic"Sete de repaos",iar Luceafarul isi asuma disparitia sa pentru totdeauna in numele iubirii.<br />
"Parintele"lumii il numeste Hyperion("cel care merge deasupra") dezvaluindu-i natura superioara.El nu-i poate indeplini rugamintea pentru ca disparitia Luceafarului de pe bolta cereasca inseamna schimbarea ordinii cosmice,revenirea la haosul primordial,moartea universului.El s-a nascut odata cu lumea si acest fapt nu se poate modifica.Dincolo de tesatura alegorica a acestei parti,intuim ca geniul este "condamnat"la nemurire,pe altarul careia sacrifica fericirea si iubirea.<br />
Pentru a motiva refuzul de a-i indeplini rugamintea,Demiurgul reliefeaza caracterul perisabil al fiintei umane:"Dar piara oamenii cu toti,/S-ar naste iarasi oameni".Ei "dureaza-n vant/Deserte idealuri","au stele cu noroc"(sunt guvernati de soarta implacabila),pe cand geniul,fiinta superioara,nu este conditionata de nici un fel de limitare:"Noi nu avem nici timp,nici loc,/Si nu cunoastem moarte".Creatorul suprem il reinitiaza pe Hyperion,propunandu-i acceptarea conditiei sale privilegiate .El ii poate oferi orice:ratiunea suprema,statutul de stapan al universului terestru,calitatea de conducator,tot ceea ce se afla in concordanta cu superioritatea Luceafarului.<br />
Ultimul argument al Demiurgului este si cel mai puternic,accentuand superficialitatea lumii terestre:"Si pentru cine vrei sa mori?/Intoarce-te,te-ndreapta/Spre-acel pamant ratacitor/Si vezi ce te asteapta".<br />
IV. <b><i>Ultima parte revine simetric la prezentarea planurilor terestru si cosmic.</i></b>Peisajul romantic ("sara-n asfintit","rasare luna") este animat de prezenta a doi tineri izolati in mijlocul naturii ocrotitoare ("Sub sirul lung de mandri tei/Sedeau doi tineri singurei").<br />
Povestea de dragoste dintre Catalin si Catalina este plina de farmec,ei traind clipa fericirii si linistii sufletesti,umbrita doar de caracterul ei perisabil ("Caci esti iubirea mea dentai/Si visul meu din urma").Gesturile tandre,vorbele dulci,izolarea intr-un decor mirific par a proiecta momentul magic de iubire in eternitate;florile de tei ii acopera sugerand parca o comunitate a lor de dincolo de moarte.<br />
Fata ,"imbatata de amor",adreseaza o ultima chemare Luceafarului,izvorata din dorinta de ocrotire;invocatia nu se mai petrece in vis si este schimbata fata de primele doua.Ea ii cere sa patunda "in codru si in gand" pentru ca astfel sa-i "lumineze" desttinul ("norocul").<br />
Raspunsul Luceafarului dezvaluie constientizarea superioritatii sale si a imposibilitatii de a se implini prin iubire.Cea care,la inceput,era numita"odor nespus" si in numele careia era dispus sa faca sacrificiul suprem,devine"chip de lut",ceea ce arata apartenenta ei la o sfera inferioara,comuna.Ultima strofa este construita pe baza antitezei geniu-muritor:"Traind in cercul vostru stramt/Norocul va petrece,-/Ci eu in lumea ma simt/Nemuritor si rece".Existenta umana sta sub semnul "norocului"de-o clipa,geniul,desi isi asuma atributele eternitatii,este condamnat la singuratate.Atitudinea superiora,detasata deriva tocmai din dramatismul acester condamnari.<br />
<b><i>Concluzie.</i></b>"Dezamagirea a dat limbii romanesti o capodopera de amaraciune glaciala care se cheama <<Luceafarul>>"(Tudor Arghezi).<br />
<br />
</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-32303693583568262822013-02-19T21:31:00.001+02:002018-04-11T15:40:40.076+03:00 "Ion" de Liviu Rebreanu<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGUOmcWrz-CA9fl8Fy835q7u9RiLo2e8YRyu0N0QYXf5DVMgDN6clHruXrzi4DjharzTF3USwtoHq_7QW1ysX76TFtHLxnQVaGKWQJebpkgWYV9gr5Ly6TvbsCymcOltHRzlLDjoThCXT6/s1600/url.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGUOmcWrz-CA9fl8Fy835q7u9RiLo2e8YRyu0N0QYXf5DVMgDN6clHruXrzi4DjharzTF3USwtoHq_7QW1ysX76TFtHLxnQVaGKWQJebpkgWYV9gr5Ly6TvbsCymcOltHRzlLDjoThCXT6/s1600/url.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<b><i> Date despre autor si opera.</i></b>Liviu Rebreanu,intemeietorul romanesc modern,se afirma literar in perioada interbelica.Debuteaza in 1912,cu volumul de nuvele intitulat "Framantari".Proza scurta contine adevarat nuclee epice pentru creatiile ample ulterioare:"Rafuiala","Prostii","Catastrofa","Itic Strul dezertor".Romanele sale au fost clasificate in trei categorii: sociale("Ion","Rascoala","Craisorul","Gorila"),psihologice ("Padurea spanzuratilor","Ciuleandra","Adam si Eva","Jar"),romanul politist "Amandoi".Ca dramaturg,scrie trei piese de teatru , "Cadrilul","Plicul","Apostolii".</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Aparitie.</i></b>Romanul "Ion" apare in anul 1920;prima sa varianta insa dateaza din 1913 si fusese intitulata "Zestrea",constituind un proiect abandonat,dar reluat ulterior,in urma unei atente documentari.Imediat dupa publicarea lui,romanul se bucura de aprecierea criticii literare,in special pentru faptul ca reprezinta prima editie obiectiva din literatura romana,respectand principiul sincronismului,enuntat de Eugen Lovinescu.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> Geneza.</i></b>La baza amplei creatii romanesti,se afla trei etape de viata,dar si o documentare atenta in ceea ce priveste problematica taranimii atat in literatura romana,cat si in cea universala.</div>
<div style="text-align: left;">
Punctul de pornire are un fundament puternic ancorat in realitate:un taran tanar,inteligent si harnic i se plange autorului de lipsa pamantului,observarea gestului impresionant al unui taran de a saruta pamantul,pataniile unei tinere,alungata si de tata,si de iubit.</div>
<div style="text-align: left;">
Continuand traditia creatiilor romanesti remarcabile (romanele"Ciocoii vechi si noi",de Nicolae Filimon,"Mara" de Ioan Slavici,"Ciclul Comanestenilor" de Duiliu Zamfirescu),Rebreanu preia din literatura universala formule literare consacrate: de la Zola,se inspira in ceea ce priveste notele naturaliste ale zugravirii personajului ( exagerarea trasaturilor realiste ale acestuia),formula realist-obiectiva in descrierea umanitatii este de inspiratie balzaciana,iar creatia lui Tolstoi reprezinta un model pentru zugravirea ciclica a vietii si pentru tehnica narativa a planurilor paralele.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Specie literara.</i></b>Opera literara "Ion" este un roman traditional,obiectiv,social,realist.Romanul este o specie a genului epic,de mare intindere,cu personaje numeroase,cu o actiune complexa,desfasurata pe mai multe planuri narative,cu un conflict puternic.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Romanul de tip traditional</i></b> are urmatoarele trasaturi:complexitatea actiunii si numarul mare de personaje,obiectivitatea (naratorul se limiteaza la prezentarea impartiala a evenimentelor,fara a se implica in actiune),omniscienta (perspectiva narativa de tip demiurgic,realizata prin utilizarea persoanei a treia),ubicuitatea (perspectiva narativa prin care se descriu realitati simultane),unicitatea perspectivei,preferinta pentru crearea de tipuri,caractere,previzibilitatea,istorismul(autorul ofera date exacte despre ansamblul existentei personajelor).Romanul contine,de asemenea,si elemente de modernitate,precum analizarea in detaliu a psihologiei personajului principal.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Tema.</i></b>Desi trateaza o tema deja abordata in literatura romana,anume problematica taranului roman dintr-o societate dominata de suprematia bunurilor materiale,romanul se remarca prin originalitate,depasind maniera samanatorista a prezentarii vietii rurale sub aspect idilic.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Compozitie.Tehnici narative</i></b>.Principala tehnica narativa pe care se bazeaza romanul este simetria compozitionala.Creatia are doua parti,"Glasul pamantului"si "Glasul iubirii",fiecare dintre ele fiind altcatuita din sase capitole,la final adaugandu-se capitolul-concluzie.Intreaga actiune se desfasoara intre doua coordonate precizate de titlurile capitolelor:"Inceputul" si "Sfarsitul".In debutul romanului se prezinta drumul care,din soseaua centrala,merge catre satul Pripas,pentru ca,la final,aceasta sa iasa din sat pentru a se reuni cu drumul principal.</div>
<div style="text-align: left;">
O alta tehnica narativa utilizata este cea a planurilor paralele sau intersectate;principalele planuri prezinta viata taranului roman de la inceputul secolului al XX-lea (destinul lui Ion) si existenta intelectualitatii rurale (reprezentata de familia invatatorului Herdelea).Prin intermediul tehnicii narative cinematografice,naratorul descrie minutios drumul,satul,ora;imaginile ample de perspectiva sunt ulterior particularizate,surprinzand,in detaliu,amanunte semnificative.Astfel,cititorul,introdus treptat in lumea fictiunii,ia cunostinta asupra datelor esentiale ale noului univers.</div>
<div style="text-align: left;">
Tehnica anticipatiei confera un caracter previzibil actiunii.Astfel,toponimele rau-prevestitoare de la inceputul romanului ("Rapele Dracului","Cismeaua mortului"),ca si conflictul de la hora intre Ion si George, anticipeaza rafuiala finala si sfarsitul dramatic al personajului.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Constructia subiectului.</i></b>Nucleul epic al romanului se regaseste in nuvela rebreniana "Rafuiala" in care Tanase Ursu,un taran foarte sarac,este omorat de catre flacaul voinic si bogat, pe nume Toma Lotru,pentru ca Rafila,desi s-a maritat cu acesta din urma,il iubeste in continuare pe Tanase.Nuvela schematizeaza conflictul erotic din romanul "Ion"</div>
<div style="text-align: left;">
Subiectul are o constructie sferica,bazata pe simetria inceput-final.Cele doua parti contin in titlu doua laturi complementare ale personalitatii eroului central (obsesia de a poseda cat mai mult pamant si iubirea,careia nu i se poate impotrivi decat aparent).</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Inceputul </b></i>romanului are in centru metafora drumului;drumul face legatura dintre realitate si universul fictional.El este tanar,sprinten in cautarea destinatiei reprezentand primul "personaj" cu care cititorul ia contact:"drumul alb[...] urca intai anevoie pana ce isi face loc printre dealurile stramtorate,pe urma inainteaza vesel,neted[...],coteste brusc pe sub Rapele Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline".La finalul romanului,acelasi drum este surprins la o alta varsta,in momentul iesirii din sat,"ca o panglica cenusie in amurgul racoros".</div>
<div style="text-align: left;">
Odata introdus in lumea fictiunii,cititorul este familiarizat cu cadrul desfasurarii actiunii prin descrierea detaliata a satului(cu ultie si case),dar fara personaje.Ca si marii romancieri ai literaturii universale,Rebreanu concentreaza intreaga colectivitate rurala intr-o singura locatie:curtea casei vaduvei lui Maxim Oprea,unde se desfasoara hora duminicala.Surpinderea cinematografica a lumii rurale contine observatie asupra conflictelor sociale din cadrul ei.Astfel,in timp ce tinerii joaca pe ritmul unei "Somesane" cantata de mai bine de un ceas,iar femeile si copii,privesc admirativ,barbatii instariti s-au retras intr-un loc mai ferit pentru a discuta despre "treburile obstei".Naratorul comenteaza impulsul lui Alexandru Glanetasu,un taran sarac si marginalizat de colectivitatea sateasca,de a discuta si el cu "bogatanii":"Pe de laturi,ca un caine la usa bucatariei,trage cu urechea Alexandru Glanetasu,dornic sa se amestece in vorba,sfiindu-se sa se vare intre bogatasi".Fiul sau insa,Ion,personajul central al cartii,va invinge temerile tatalui,provocand o drama de proportii epopeice.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Intriga</b></i> romanului este anticipata de confllictul de la hora intre Ion si George;cei doi tineri fac parte din clase sociale diferite:Ion este foarte sarac,dar harnic si priceput,George este cel mai instarit flacau din sat.Identificand saracia cu lipsa de demnitate si cu privarea de un statut social pe care este sigur ca il merita,Ion si-o doreste de sotie pe Ana,fata lui Vasile Baciu,promisa lui George.Disputa dintre cei doi este o infruntare intre doua orgolii puternice.</div>
<div style="text-align: left;">
La sugestia lui Titu Herdelea,Ion gaseste modalitatea de a-l "sili"pe Vasile Baciu sa i-o dea de sotie pe Ana,fapt care constituie intriga si concentreaza principalul conflict desfasurat pe doua coordonate: exterior(dintre Ion si viitorul socru) si interior (intre "glasul pamantului",si"glasul iubirii").</div>
<div style="text-align: left;">
Ion este un tanar istet si harnic, dar care sufera din pricina saraciei.Singura avere a familiei,cateva loturi de pamant care fusesera zestrea Zenobiei,au fost instrainate de tatal sau,un mare amator de rachiu.Ion muncea de dimineata pana seara pamantul ramas.Inca de copil,el paraseste scoala,chiar daca invatatorul Herdelea remarca istetimea lui,tocmai pentru ca dorea "sa fie vesnic infratit cu pamantul".Lucrand cu ravna,reuseste sa pastreze ceea ce le ramasese,fara a mai instraina mica lor avere,caci,comenteaza naratorul " unde punea el mana,punea si Dumnezeu mila.Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap."</div>
<div style="text-align: left;">
Singura solutie de a iesii din impasul saraciei si de a-si castiga locul privilegiat in cadrul colectivitatii este dobandirea pamantului, prin casatorie.Desi o iubeste pe Florica,cea mai frumoasa dar si cea mai saraca fata din sat o paraseste pentru Ana ,cea care "avea locuri si case si vite multe".Flacaul constata ca fericirea conjugala nu se poate cladii doar pe sentimentul iubirii:"Dragostea nu ajunge in viata...Dragostea e numai adaosul.Altceva trebuie sa fie temelia.Si-ndata ce zicea asa,se pomenea cu gandurile dupa Ana."</div>
<div style="text-align: left;">
La dorinta de a se remarca din punct de vedere social se adauga trasaturile sale de caracter:orgoliul,instinctul de a poseda cat mai mult pamant,dorinta de razbunare impotriva unei soarte nedrepte,naratorul mentionad toate aceste mobiluri psihologice:"Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil.Vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a inarmat intr-o hotarare patimasa: trebuie s-aiba pamant,trebuie.De atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama."</div>
<div style="text-align: left;">
La hora se infiripa gandul lui Ion de a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu prin casatorie cu fiica acestuia,Ana,ravnita de un flacau bogat pe nume George Bulbuc.Se contureaza astfel confilctul principal al romanului,intre Ion si Vasile Baciu,si unul dintre conflictele secundare,dintre Ion si George,caci dorinta flacaului urmarita atent,intr-o gradatie ascendenta,devine obsesie si se implineste cu ajutorul uneia dintre cele mai importante calitati ale personalitatii sale,anume perseverenta."Glasul iubirii" este astfel umbrit de "glasul pamantului" pentru ca Ion confunda nevoia de dragoste pentru o femeie cu patima mistuitoare a posesiunii.</div>
<div style="text-align: left;">
Dorinta lui patimasa,dusa pana la extrema,il dezumanizeaza,trasaturile sale isi pierd treptat umanitatea si calitatile(istetimea,perseverenta,taria de caracter,harnicia) degenereaza in defecte.</div>
<div style="text-align: left;">
Astfel,el poate fi incadrat in tipologia arivistului(ca si Dinu Paturica sau Julien Sorel).Stiind foarte bine ce isi doreste si primind sugestia lui Titu Herdelea asupra modalitatii de "a-l sili" pe Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie,el obtine doar partial ce ravnea de atata timp,caci viitorul socru este precaut si nu ii ofera toate pamanturile drept zestre pentru fata.Intrucat Ion nu se multumeste cu nimic, se razbuna pe Ana,cea care,de la inceput joaca rolul victimei.</div>
<div style="text-align: left;">
Nunta lui Ion cu Ana reprezinta momentul in care ele doua "glasuri" se intalnesc;in sufletul flacaului se naste indoaiala izvorata dintr-un moment de slabiciune,realizand ca, impreuna cu pamanturle,trebuie sa o ia si pe fata urata de langa el,in timp ce Florica,"drusca intai", e mai frumoasa ca oricand.Gandul de a fugii cu aceasta din urma este dictat de sentimentele pentru ea,totusi ratiunea o cenzureaza imediat:"Si sa raman tot calic...pentru o muiere!...Apoi sa nu ma trazneasca Dumnezeu din senin?"</div>
<div style="text-align: left;">
Ajuns in posesia pamanturilor,atitudinea sa fata de cei din jur se schimba,devenind ostentativa:"De altfel si fata de sateni cauta sa isi arata greutatea pe care i-o dadea simtamantul bogatiei.Pe ulita umbla cu pasii mai mari si cu genunchii indoiti.Vorbea mai apasat cu oamenii si vesnic numai de pamant si avere."Ca o compensatie pentru suferinta acuta cauzata de saracie,el afiseaza cu mandrie noul statut social pe care crede ca il merita cu prisosinta.Faptul ca a primit ceea ce considera ca i se cuvine este,pentru el,implinirea unui act justitiar prin indreptarea unui destin care l-a nedreptatit.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Punctul culminant</b></i> al romanului si momentul in care cele doua "glasuri" se confunda este scena sarutarii pamantului.In constructia subiectului,ea reprezinta totodata o anticipare a finalului sau tragic,a contopirii cu pamantul care ii este atat de drag.El confunda glia,aflata in intregime in posesia lui,cu o persoana,cu o femeie iubita,care trebuie sa ii apartina in intregime:"Dorea sa simta lutul sub picioare,sa ii se agate de opinci,sa ii soarba mirosul,sa isi umple ochii de culoarea lui imbatatoare."Imposibilitatea implinirii erotice alaturi de Florica genereaza o pasiune imensa si nefireasca pentru ceea ce si-a dorit de mic;obsesia pamantului substituie nevoia de afectiune:"Mirosul acru,proaspat si roditor ii aprindea sangele[...],lua in mana un bulgare si-l sfarama intre degete cu o placere infricosata.Gestul de a saruta pamantul este o manifestare anormala,personalitatea sa depasind sfera realismului,fiind incadrata naturalismului:"Apoi incet,cucernic fara sa isi dea seama,se lasa in genunchi,isi cobora fruntea si isi lipi buzele de pamantul ud.Si-n sarutarea aceasta grabita simtii un fior rece,ametitor."Infratirea cu lutul ii confera statutul absolut,prin implinirea unei obsesii mistuitoare;personajul capata astfel dimensiuni epopeice:"Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit,in lupte grele,o ceata de balauri ingrozitori[...].Si pamantul parca se clatina,si inchina in fata lui."</div>
<div style="text-align: left;">
Epuizand energia erotica in implinirea patimei pentru pamant o trateaza pe Ana ca pe un obiect,un mijoc de a obtine ce si-a dorit intotdeauna.Destinul ei nefericit devine tragic dupa casatorie.De mica,a ramas orfana de mama,fiind singurul copil a lui Vasile Baciu care a supravietuit.Desi tatal se ingrijeste de ea, nu este capabil sa ii ofere afectiunea de care are nevoie.Ion i se pare a fi o compensatie pentru ceea ce i-a lipsit,simtindu-se magulita de atentia acestuia dar nebanuind adevarata lui natura.Casatoria care,la inceput i se parea a fi o binecuvantare devine un prilej de dezamagire.Nici atunci cand naste un copil nu obtine de la Ion afectiunea dorita ,pentru ca acesta nu simte decat mila si repulsie pentru ea.</div>
<div style="text-align: left;">
Romanul este si din acest punct de vedere naturalist,prezentand semne de violenta conjugala,dar si supradimensionand destine fara salvare.Sinuciderea Anei este anticipata de observatii minutioase asupra mortii carciumarului Avrum,si a cele lui Dumitru Moarcas,la care femeia este martora.Ea gaseste in sinucidere o salvare in cercul vicios al propriului destin,Dupa moartea sotiei,Ion este preocupat de pastrarea averii pe care o obtinuse cu greu de la socrul sau,care,la randul lui,devenise bogat datorita zestrei obtinute prin casatorie;spre deosebire de ginerele sau insa, el isi iubeste consoarta care intruchipa averea,fiind un parvenit care nu depaseste sfera umanului.Ion isi da seama ca singurul mijloc de a pastra averea este copilul Petrisor,dar acesta moare,si dupa indelungi dispute,pamantul ramane totusi in administrarea tatalui,dar, in caz de deces ramane Bisericii.</div>
<div style="text-align: left;">
Imediat ce isi satisface dorinta patimasa de posesie,Ion realizeaza ca ea nu poate substituii iubirea adevarata,ajungand prea tarziu la o remarca plina de intelepciune:"Ce folos de pamanturi,daca cine tie drag pe lume nu-i al tau!".Florica,fata pe care o iubeste in continuare,se casatorise cu George Bulbuc,al carui orgoliu de a face pe Ion sa sufere este pe deplin satisfacut.Dar tocmai pentru ca si din punct de vedere erotic Ion manifesta aceasi dorinta puternica,el se intalneste pe ascuns cu aceasta.Pedeapsa pentru tot raul produs celor din jur nu poate fi decat una capitala:George il rapune cu cateva lovituri de sapa sub ferestrele Floricai.</div>
<div style="text-align: left;">
Drama mortii sale premature este sporita si de afirmatia medicului si care constata decesul:"A fost un om ca otelul!...Putea sa traiasca 100 de ani!";apoi "Ion fu coborat in pamantul care i-a fost prea drag" (anormal de drag).</div>
<div style="text-align: left;">
In pararel cu planul care urmareste destinul tragic al lui Ion,naratorul prezinta viata intelectualitatii rurale reprezentate de preotul Ioan Belciug si de familia invatatorului Zaharia Herdelea;cei doi sunt exponentii a doua institutii foarte respectate in cadrul colectivitatii,dar nu ezita sa isi dispute suprematia,prestigiu,asupra taranilor.Desi sunt vechi prieteni,preotul si invatatorul ajung dusmani de moarte,isi fac reprosuri si se ameninta pentru ca, spre finalul romanului,sa se impace din nou.</div>
<div style="text-align: left;">
Si in cazul intelectualilor de la sate,casatoria este privita ca fiind o afacere in care priveaza zestrea.Fata cea mare a lui Herdelea,desi este indragostita de Aurel Ungureanu,se marita cu George Pintea pentru ca acesta nu pretinde zestre.Protestul ei inital se transforma in resemnare alaturi de viitorul preot;ea reface destinul mamei sale,intr-un alt timp,ca si Ghighi,sora mai mica,cea care se marita cu Zagreanu,noul invatator din Pripas.</div>
<div style="text-align: left;">
Criticul literar Alexandru Piru afirma ca Titu Herdelea intruchipeaza " propriul roman al tineretii" lui Rebreanu.Este un tanar cu inclinatii artistice si fire boema,aflat intr-o permanenta cautare a sinelui.Il admira pe Ion pentru perseverenta sa si,si-ar dori el insusi sa fie perseverent.Neputand gasii implinirea nici e plan afectiv nici pe plan social,el hotaraste sa treaca Muntii Carpati,parasind Transilvania.In romanul "Ion" el face legatura intre cele doua planuri principale,pentru ca in "Rascoala", tot el sa joace rolul martorului la revolta colectiva generata de dorinta taranilor de a avea pamant.</div>
<div style="text-align: left;">
Ampla creatie romanesca prezinta un intreg univers,dominat de iubire si patima,dezvoltand energii umane surprinse in diferite ipostaze,conturand o fresca sociala a inceputului de secol al XX-lea.Finalul sau sintetizeaza meditativ dramele individuale prezentate de-a lungul subiectului:"Satul a ramas inapoi acelasi,parca nimic nu s-ar fi schimbat.Cativa oameni s-au stins,altii le-au luat locul.Peste zvarcoririle vietii vremea vine nepasatoare,stergand toate urmele.Suferintele,patimile,nazuintele,mari sau mici,se pierd intr-o taina dureros de necuprinsa, ca niste tremurari plapande intr-un uragan urias".Cazul particular,reliefat prin prezentarea destinelor individuale,se contopeste cu generalul,intocmai cum drumul iese din sat si "se pierde in soseaua mare si fara inceput....".</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-57966925610754869292013-02-12T18:22:00.001+02:002018-04-11T15:43:05.851+03:00"Mama" de Nicolae Labis<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.logos.tm.ro/portrete/58.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.logos.tm.ro/portrete/58.jpg" height="320" width="225" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b> "N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Un om ce de pe-acasa a venit</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Cum c-a-nflorit la noi malinul</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Si c-ai albit,mamuca,ai albit.</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> </b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Cand din scrisori eu vad precum matale</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b> Din zi in zi mereu intineresti."</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Poezia "Mama" a fost inclusa in volumul de debut al poetului"Nicolae Labis (1935-1956),"Primele iubiri"-a aparut in 1956-care constituie o adevarata autobiografie lirica.</div>
<div style="text-align: left;">
Fiind o creatie lirica,gandurile si sentimentele poetului sunt exprimate in mod direct,prin intermediul eului liric- vocea poetului.De aceea se intalnesc pronume la persoana I si verbe la persoanele I si a II-a.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Titlul</i></b> poeziei,exprimat printr-un substantiv articulat cu articolul hotarat,care are rolul de a particulariza,anunta esenta continutului de idei,gandurile pentru mama sa.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Structura,semnificatii,limbaj artistic.</i></b>Desi este conceputa ca o scrisoare adresata mamei,poezia este,de fapt,un discurs liric,ce concetreaza expresia vibranta a dragostei poetului pentru mama sa.</div>
<div style="text-align: left;">
In aceasta creatie lirica,structurata in doua catrene,este evocat chipul mamei,prin doua modalitati artistice diferite:in prima strofa prin relatarile unui"om ce de pe-acasa a venit",iar in strofa a doua prin scrisorile primite de la ea.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> In strofa intai</i></b> este evidentiat dorul de casa al poetului.Puternica legatura sufleteasca dintre eul liric si locurile natale este redata prin adverbul"acasa",pronumele personal "la noi" si prin substantivul "malinul"(liliac),care poate sugera peisajul copilariei.</div>
<div style="text-align: left;">
Sufletul poetului este marcat de tristetea despartirii,de multa vreme,de locurile atat de dragi-"N-am mai trecut de mult prin sat".Trecerea timpului este sugerata si indirect,prin repetitia verbului "ai albit",iar substantivul in vocativ, "mamuca",accentueaza puternicul atasament,dragostea filiala si respectul pentru masa sa.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>In strofa a doua </i></b> ,poetul isi exprima nedumerirea-"Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti"-cauzata de contradictia dintre vestile primite de la "alt om",ca mama "a stat la pat,bolnava"si scrisorile ei,care dovedeau multumire si tinerete sufleteasca-"Cand din scrisori eu vad precum matale/Din zi in zi mereu intineresti".Adverbul "mereu",asociat su sintagma "din zi in zi" accentueaza valoarea verbului "intineresti",sugerand dragostea materna,plina de grija pentru fiul ei,pe care nu vrea sa-l intristeze cu problemele ei de sanatate ori cu varsta care inainteaza nemilos.Scrisorile mamei sunt pline de optimism,deoarece ea doreste ca fiul s-o stie tanara si fericita.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Prozodia.</i></b>Poezia are o singura rima incrucisata,iar masura versurilor,inegale ca lungime,variaza intre 9 si 11 silabe.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Poezia</b></i> "Mama" de Nicolae Labis este o creatie lirica de mare sensibilitate,sentimentul dragostei dintre mama si fiu este emotionant prin faptul ca,desi viata este trecatoare,relatia spirituala dintre ei apartine vesniciei.</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-41960935330804418612013-02-11T15:48:00.001+02:002018-04-11T15:45:18.891+03:00"O,ramai..." de Mihai Eminescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://images9.okr.ro/auctions.v3/700_700/2010/07/30/c/5/246781139-868052-700_700.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://images9.okr.ro/auctions.v3/700_700/2010/07/30/c/5/246781139-868052-700_700.jpg" height="320" width="227" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>"O,ramai,ramai la mine, Si privind in luna plina </b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Te iubesc atat de mult! La vapaia de pe lacuri,</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Ale tale doruri toate Anii tai se par ca clipe,</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Numai eu stiu sa le-ascult; Clipe dulci se par ca veacuri.</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>In al umbrei intuneric Astfel zise lin padurea,</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Te asaman unui print, Bolti asupra-mi clatinand;</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Ce se uit-adanc in ape Suieram l-a ei chemare</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Cu ochi negri si cuminti; S-am iesit in camp razand.</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Si prin vuietul de valuri, Astazi chiar de m-as intoarce</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Prin miscarea naltei ierbi, A-ntelege n-o mai pot...</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Eu te fac s-auzi in taina Unde esti,copilarie,</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Mersul cardului de cerbi; Cu padurea ta cu tot?"</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Eu te vad rapit de farmec</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Cum ingani cu glas domol,</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>In a apei stralucire</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: justify;">
<b>Intinzand piciorul gol</b></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
<div style="text-align: left;">
Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889),cel mai mare poet"pe care l-a ivit si-l va ivi,vreodata,poate,pamantul romanesc"(G.Calinescu),a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii,cu elementele terestre-padurea,izvorul,lacul-si cosmice-luna,stelele,cerul.</div>
<div style="text-align: left;">
Creatie a maturitatii artistice a lui Mihai Eminescu,poezia "O,ramai..."este o confesiune lirica,o elegie filozofica si a fost publicata in revista "Convorbiri literare" la 1 februarie 1879.</div>
<div style="text-align: left;">
Ipotesti,locul mirific al copilariei,l-a dezmierdat si l-a fermecat pentru eternitate cu soapta padurilor si susurul izvoarelor vegheate de astrul tutelar al universului eminescian,luna.Aceasta perioada o evoca Eminescu mai tarziu cu nostalgie si regret:</div>
<div style="text-align: left;">
"<b><i>Fiind baiet paduri cutreieram</i></b></div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> Si ma culcam ades langa izvor,"</i></b></div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> ("Fiind baiet paduri cutreieram")</i></b></div>
<div style="text-align: left;">
Elegia este specia genului liric,in care poetul isi exprima direct sentimentele de tristete metafizica,de nostalgie,de regret,intr-o gama ascendenta,mergand de la melancolie la nefericire.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Titlul</b></i> "O,ramai..." este alcatuit dintr-o interjectie si un verb la imperativ si exprima nostalgia eului liric pentru perioada minunata a copilariei,pentru condrii si izvoarele care i-au incantat cei mai frumosi ani ai vietii.Eul liric este tanguitor in invocarea copilariei si a naturii,pe care le implora sa ramana pururi in sufletul sau atat de insetat de natura purificatoare si de candoarea varstei de aur a oricarui om.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Structura,semnificatii,limbaj artistic.</b></i>Poezia este alcatuita din sapte catrene(strofe de cate patru versuri),dispuse in doua secvente lirice: prima este un monolog imaginar al padurii,prin care aceasta exprima starile si sentimentele pentru poetul-copil,iar a doua secventa corespunde ultimelor doua strofe si evoca nostalgic varsta minunata a copilariei,din perspectiva maturitatii incarcate de dezamagire si tristete profunda.Poezia marcheaza planurile temporale trecut-prezent simbolizand starile interioare ale poetului,acelea de fericire-nefericire.Astfel spus,ideea de timp la Eminescu semnifica aici antiteza dintre trecut-prezent care corespunde antitezei dintre extaz-durere sufleteasca.</div>
<div style="text-align: left;">
Secventa intai este conceputa ca un monolog imaginar al padurii personificate,care isi exprima sentimentele de dragoste fata de poetul ce fusese candva copil.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>In prima strofa</i></b>,padurea-umanizata-tanjeste dupa marturisirile pe care i le facea baiatul demult,relatia lor fiind una de prietenie sincera.Tonul tanguitor al padurii este dat de interjectia afectiva si de verbul la imperativ,repetat chiar in primul vers al poeziei:"O,ramai,ramai la mine".Ca in orice poezie lirica,dragostea padurii este exprimata in mod direct,declarativ:''Te iubesc atat de mult!".Poetul imagineaza trairea nostalgica a padurii,motivata de absenta copilului care,candva,ii destainuie toate "dorurile" si gandurile cele mai intime,pe care numai ea stia sa le asculte.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Strofa a doua </b></i>contureaza un scurt portret sugestiv al copilului,care era asemeni unui print cu "ochi negri si cuminti",stand ganditor la umbra copacilor,cu privirile pierdute in adancul apelor,atitudine ilustrata printr-un epitet dublu.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i>Strofele a treia si a patra </i></b>aduna la un loc toate amintirile padurii despre tainele pe care i le-a descifrat copilului,ascestea fiind si primele perceptii despre lume si viata ale poetului.Rolul padurii este esential in ceea ce priveste primul contact al baiatului cu lumea inconjuratoare si este evidentiat de pronumele la persoana I,"eu":"Numai <u>eu</u> stiu sa le-ascult/[...]<u>Eu</u> te fac s-auzi in taina/[...]<u>Eu</u> te vad rapit de farmec".Padurea este cea care i-a dezvaluit pentru prima oara tainele prin care copilul putea observa"miscarea naltei ierbi" ori putea auzi de departe venirea "cardului de cerbi".El reactioneaza emotionat la misterele destainuite de padure,este "rapit de farmec" si ingana fericit murmurul apelor de izvor,fiind vrajit de stralucirea acestora.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b>Strofa a cincea</b></i> introduce in poezie astrul care stapaneste intreaga fire,luna,oglindindu-se in lacurile din imprejurimi.In lirica eminesciana,luna este astru tutelar si martor permanent al tuturor intamplarilor de pe pamant.Ultimele doua versuri ale aceste strofe ilustreaza conceptia lui Eminescu despre trecerea timpului:"Anii tai se pare ca clipe,/Clipe dulci se par ca veacuri."Perioada fericita a copilariei s-a scurs repede si ireversibil,anii petrecuti in mijlocul naturii ocrotitoare au trecut ca niste clipe,dar fericirea traita atunci este pururi inradacinata in sufletul poetului,clipele dulci de altadata au capatat valoare de veacuri.In aceasta poezie,padurea nu este un personaj,deoarece ea sugereaza eul liric interior,sentimentele de nostalgie si regret pentru scurgerea ireversibila a timpului.</div>
<div style="text-align: left;">
Secventa a doua este alcatuita din ultimele doua strofe ale poeziei.</div>
<div style="text-align: left;">
In penultima strofa,Eminescu explica sugestiv faptul ca vocea padurii umanizate este,in realitate,vocea interioara a eului liric.Monologul rostit de padure este pus intre ghilimele,deoarece el reprezinta gandurile cele mai intime ale eului liric, care este inca emotionat de varsta fericita a copilariei petrecute in mijlocul naturii.Eminescu se afla intr-o comunitate deplina cu padurea si izvoarele care i-au ocrotit copilaria si care i-au descifrat primele taine ale vietii.Poetul imagineaza monologul,deoarece este sigur ca si padurii ii este dor de el,la fel cum emotia si dragostea lui pentru natura din copilarie sunt profunde si vesnice:"Astfel zise lin padurea,/[...]Suieram l-a ei chemare".</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> Ultima strofa</i></b> a poeziei are o profunda incarcatura filozofica privind scurgerea ireversibila a timpului(curgerea timpului intr-un singur sens),de care poetul este constient se de aceea tristetea si nostalgia sunt profunde si foarte sugestive:"Astazi chiar de m-as intoarce/A-ntelege n-o mai pot...".Interogatia retorica in ultimele doua versuri exprima regretul eului liric pentru trecerea implacabila a timpului fericirii,sugerand amaraciunea prezentului.Versurile constituie un adevarat strigat sfasietor al eului poetic pentru neputinta,imposibilitatea de a mai trai si simti bucuria copilariei petrecute in mijlocul naturii:"Unde esti,copilarie,/Cu padurea ta cu tot?".Eul liric parcurge-asadar-o gama larga de sentimente,de la bucurie la tristete,de la fericire la nefericire,stari de corepunzatoare celor doua valori ale timpului trecut-prezent.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b> Prozodia.Ritmul</b></i> este trohaic,masura versului este de 7-8 silabe,fiind o singura rima incrucisata.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><b> Poezia "O,ramai..."de Mihai Eminescu</b></i> exprima direct sentimentele de nostalgie,tristete si durere pe care poetul le simte profund,jinduind dupa fericirea traita in anii copilariei petrecute in mijlocul naturii.Poezia are si accente meditative,filozofice privind scurgerea ireversibila a timpului si de aceea este o elegie.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-53806841299275255722013-02-11T11:55:00.001+02:002018-04-11T16:05:59.000+03:00"La mijloc de codru..." de Mihai Eminescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8sD4EDqVxcnC3_r5XdZY3JfjIUVVeyTJPAjUPK8blOwU5cZ_u1k5YvY7zYmi_bLFA-gFuevRZOYEVQNw3rontqyym9ZRtGGgPgy7tA_cJ8rD_G35S6Tub5VjzK-vxaYr30R3SzQimO079/s1600/eminescu_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="581" data-original-width="446" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8sD4EDqVxcnC3_r5XdZY3JfjIUVVeyTJPAjUPK8blOwU5cZ_u1k5YvY7zYmi_bLFA-gFuevRZOYEVQNw3rontqyym9ZRtGGgPgy7tA_cJ8rD_G35S6Tub5VjzK-vxaYr30R3SzQimO079/s320/eminescu_1.jpg" width="245" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<b>"La mijloc de codru des In adancu-i se patrunde</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Toate pasarile ies, Si de luna si de soare</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Din huceag de alunis Si de pasari calatoare,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>La voiosul luminis, Si de luna si de stele</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Luminis de langa balta, Si de zbor de randunele </b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Care-n trestia inalta Si de chipul dragei mele."</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Leganandu-se din unde,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Interesul lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889) pentru creatia populara se manifesta inca din primii ani de viata petrecuti la Ipotesti,cand "baiat fiind,paduri cutreieram", poetul insusi fiind un pasionat culegator de folclor.Peregrinarile prin tara cu trupa de actori,din Moldova in Transilvania,pana la Blaj,ii satisfac lui Eminescu setea de a auzi chiar de la rapsozii populari balade,legende,doine.Mihai Eminescu valorifica in poezia sa creatiile folclorice prin teme,motive,personaje mitologice,mituri populare,limbaj,innobilandu-le cu idei filozofice,imbogatindu-le cu noi semnificatii:"Calin (file din poveste)","Ce te legeni...","Somnoroase pasarele","La mijloc de codru...","Revedere",basmul "Fat-Frumos din lacrima" si bineinteles capodopera sa, "Luceafarul".</div>
<div style="text-align: left;">
Creatie a maturitatii artistice ,poezia "La mijloc de codru..." este o confesiune lirica,o elegie populara,pe care Eminescu a innobilat-o cu profunde idei filozofice,fiind publicata in primul volum de "Poezii",editat de Titu Maiorescu",in 1883.</div>
<div style="text-align: left;">
Poezia "La mijloc de codru..."este o creatie lirica,deoarece Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de admiratie si incantare fata de frumusetile plaiurilor natale,in stilul poeziei populare.Poetul compune un tablou al naturii nu atat prin descrierea peisajului,ci prin reliefarea elementelor care alcatuiesc un spatiu al trairii,al simtirii naturii,stari reflectate si in sufletul poetului.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i><b>Titlul</b></i></u> "La mijloc de codru..." explica succint natura tipic eminesciana,alcatuita din elementele planului terestru si ale planului cosmic,imbinate intr-o desavarsita armonizare cu sentimentul de admiratie a eului liric pentru perfectiunea acesteia.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i><b>Structura,semnificatii,limbaj artistic. </b></i></u>Poezia "La mijloc de codru..." de Mihai Eminescu este alcatuita din treisprezece versuri,nestructurate in strofe.Inceputul poeziei reia titlul,la care poetul adauga un epitet pentru a ilustra bogatia si profunzimile naturii:"La mijloc de codru des".Padurea este animata de pasarelele care zboara prin crangul ( huceagul) de alunis,miscare exprimata printr-o imagine motorie:"Toate pasarile ies,/Din huceag de alunis/La voiosul luminis".Sentimentele de bucurie si extaz ale eului liric sunt sugerate de epitetul in inversiune personificator "voiosul luminis",aflat in mijlocul codrului des si ilustrat printr-o imagine vizuala sugestiva.</div>
<div style="text-align: left;">
Imaginea centrala a textului poetic este apa-oglinda,exprimata prin "balta" in care se reflecta intreg cadrul natural,terestru si cosmic,construit prin enumerarea motivelor literare reprezentative:luminisul,trestia,luna,soarele,pasarile calatoare,stelele,randunelele.Oglindirea in apa baltii a chipului iubitei sugereaza ideea ca natura este un spatiu de reflectie,de meditatie pentru poet.Figura de stil prin care se ilustreaza armonia si vesnicia naturii este enumeratia elementelor terestre-"codru","pasarile","alunis","luminis","balta","trestia","pasari calatoare","randunele"-si a elementelor cosmice-"luna","soare","stele",cu ajutorul conjunctiei "si"."Si de luna si de soare/Si de pasari calatoare,/Si de luna si de stele/Si de zbor de randunele."Rolul conjunctiei "si" este acela de a accentua unitatea perfecta a universului,ilustrata prin imbinarea armonioasa a planului terestru cu cel cosmic.Codrul eminescian este,in toata creatia lirica a poetului,un simbol al statorniciei si al vesniciei universului,ca si astrii de pe cer.</div>
<div style="text-align: left;">
Ultimul vers al poeziei exprima sentimentul de iubire,care s-ar putea manifesta in mijlocul codrului.Poetul imagineaza"chipul dragei mele"oglindit in apa baltii,ca sugestie a dorintei eului liric de a-si implini iubirea.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><u><i> Prozodia.</i></u></b>In poezia "La mijloc de codru...",ritmul este iambic,masura versurilor este de 7-8 silabe.Rima este imperecheata si este surprinzatoare prin potrivirea cuvintelor ce reprezinta o gama variata de parti de vorbire: verb cu adjectiv-"des/ies";substantiv cu adjectiv-"balta/inalta";substantiv cu verb-"unde/patrunde'' ori substantiv cu pronume-"randunelele/mele".</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i><b>Poezia</b></i></u><i><b> ''La mijloc de codru..."</b></i><u><i><b> </b></i></u>este o creatie poetica sau lirica,intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste si admiratie pentru frumusetea naturii,imagine construita prin elemente terestre si cosmice sugestive care se imbina intr-o perfecta armonie cu eul liric.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-81939789069773791352013-02-10T15:23:00.002+02:002018-04-11T15:45:59.701+03:00''Ce te legeni..." de Mihai Eminescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdxBmsDD9zo2SNBhlHJcfUvxXGH3Wb11lltmnOR4A8Zy1VR4AZ7_wEYd4NtCVKHZc5uFcUHkN2kXafg-Dc6xoaRcgCdzzT7rq-4I0vwhniy42O5ZUoy6c4HZMSsTW8t7zZF37BfbUKYyKn/s1600/658x0_mihai-eminescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdxBmsDD9zo2SNBhlHJcfUvxXGH3Wb11lltmnOR4A8Zy1VR4AZ7_wEYd4NtCVKHZc5uFcUHkN2kXafg-Dc6xoaRcgCdzzT7rq-4I0vwhniy42O5ZUoy6c4HZMSsTW8t7zZF37BfbUKYyKn/s1600/658x0_mihai-eminescu.jpg" width="309" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>"-Ce te legeni,codrule, Peste varf de ramurele</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Fara ploaie,fara vant, Trec in stoluri randunele,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Cu crengile la pamant? Ducand gandurile mele</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>-De ce nu m-as legana Si norocul meu cu ele.</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Daca trece vremea mea! Si se duc pe rand,pe rand,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Ziua scade,noaptea creste Zarea lumii-ntunecand,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Si frunzisul mi-l rareste. Si se duc ca clipele,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Bate vantul frunza-n dunga- Scuturand aripile,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Cantaretii mi-i alunga; Si ma lasa pustiit,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Bate vantul intr-o parte- Vestejit si amortit</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Iarna-i ici,vara-i departe. Si cu doru-mi singurel,</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Si de ce sa nu ma plec, De ma-ngan numai cu el!"</b></div>
<div style="text-align: left;">
<b>Daca pasarile trec!</b></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mihai Eminescu ( 15 ianuarie 1850-15 iunie 1889),cel mai mare poet "pe care l-a ivit si-l va ivi,vreodata,poate,pamantul romanesc" (G.Calinescu),a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii,definita prin imbinarea elementelor terestre-padurea,izvorul,lacul-cu cele cosmice-luna,stelele,cerul.</div>
<div style="text-align: left;">
Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romanesc este vizibila in toate poeziile,el insusi marturisindu-si radacinile spirituale infipte adanc in sufletul neamului sau:"<i>Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele nu nour de aur din marea de amar."</i></div>
<div style="text-align: left;">
<i> </i>Poezia "Ce te legeni..." este o creatie lirica,intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura,starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila (intr-un singur sens,fara intoarcere -n.n.) a timpului,principalul mod de expunere fiind descrierea.</div>
<div style="text-align: left;">
Poezia "Ce te legeni..." face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene.</div>
<div style="text-align: left;">
Aceasta creatie lirica ilustreaza imaginea si sentimentele codrului,personificat,aflat la sfarsitul anotimpului toamna,asteptand cu tristete apropiata iarna.Se sugereaza,astfel,starea de melancolie a eului poetic cauzata de <i>trecerea ireversibila a timpului,</i>care este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna,ce lasa codrul fara frunze,fara pasari,fara viata.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><u><i>Titlul </i></u></b>este exprimat printr-o interogatie retorica,pe care poetul o adreseaza cu nostalgie codrului:"Ce te legeni?".Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie,la gandire profunda privind timpul trecator.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><b><i>Structura,semnificatii,limbaj artistic.</i></b></u></div>
<div style="text-align: left;">
Versurile nu sunt structurate in strofe,deoarece poetul exprima o idee unica si unitara,aceea a scurgerii ireversibile a timpului,care semnifica faptul ca viata este trecatoare.Poezia este alcatuita din doua secvente lirice,organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica o reprezinta intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Prima secventa</u> lirica o constituie intrebarea pe care eul poetic o adreseaza in mod direct codrului,prin reluarea partiala a titlului:"Ce te legeni,codrule,/Fara ploaie,fara vant,/Cu crengile la pamant?".Eul poetic isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului,care se leagana-aparent-fara un motiv evident:"Fara ploaie,fara vant".Sentimentul de apropiere sufleteasca,de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea,deprimarea codrului,ilustrate printr-o imagine vizuala:"Cu crengile la pamant?".Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i><b>Secventa a doua</b></i></u> este alcatuita din raspunsul codrului,care este umanizat,deoarece poarta un dialog cu poetul,explicandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat.Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens,fara intoarcere) a timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna.Efetul pe care il are asupra codrului este dureros,deoarece ii rareste frunzisul,ii alunga pasarile cantatoare.Elementele vietii care se degradeaza treptat,odata cu trecerea timpului,sunt relatate printr-o gradatie,care porneste cu exclamatia explicita a codrului,exprimandu-si starea sufleteasca de o tristete sfasietoare-"De ce nu m-as legana,/Daca trece vremea mea!",cauzata de efemeritatea vietii.</div>
<div style="text-align: left;">
Anotimpul prezentului este toamna,iar apropierea iernii este prevestita prin cateva semne specifice:"Ziua scade,noaptea creste";"Bate vantul frunza-n dunga";"Bate vantul dintr-o parte-/Iarna-i ici,vara-i departe."Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor,ce se apropie implacabil(neindurator).</div>
<div style="text-align: left;">
Starea de melancolie a codrului,care tanjeste dupa vara,este cauzata si de plecarea pasarilor care il incantau cu ciripitul lor:"Cantaretii mi-i alunga/[...]Daca pasarile trec!".Randunelele pleaca in "stoluri",imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand",care creeaza o atmosfera generala de tristete,de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura.</div>
<div style="text-align: left;">
In finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului,care,personificat,este constient de trecerea timpului,de faptul ca viata se scurge ireversibil.Ideea reiese ca din repetitia verbelor "trec","se duc" si din comparatia "se duc ca clipele".Pasarile calatoare si clipele ilustreaza conceptia ca timpul trece prea repede,ca viata este efemera.Codrul ramane singur,parasit de toate fiintele dragi,idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit,vestejit si amortit".El este umanizat prin sentimentul de dor,care este singura speranta pentru revigorare,pentru refacerea in vara viitoare:"Si ma lasa pustiit/Vestejit si amortit/Si cu doru-mi singurel,/De ma-ngan numai cu el!".</div>
<div style="text-align: left;">
Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical:"vremea","ziua","noaptea","iarna","vara","clipele".</div>
<div style="text-align: left;">
Inspirata din literatura populara,poezia "Ce te legeni..." de Mihai Eminescu ilustreaza registre stilistice specifice acestei creatii lirice.Un element sugestiv prin limbajul popular este dativul etic(dativul posesiv) -"mi-l rareste","mi-i alunga"-,precum si prezenta unor cuvinte si expresii populare-"aripele","ici","dor","singurel","trece vremea mea","frunza-n dunga".</div>
<div style="text-align: left;">
<b><u><i>Prozodia.Ritmul </i></u></b>este trohaic,masura versului este,ca in poeziile populare,de 7-8 silabe,iar rima este imperecheata: vant/pamant;clipele/aripele.</div>
<div style="text-align: left;">
Poezia "Ce te legeni..."de Mihai Eminescu este o creatie lirica,intrucat poetul,prin glasul codrului,isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului,sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante,toamna si iarna.Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la viata in anotimpul vara,dar melancolia ramane,pentru ca speranta este"departe".</div>
<div style="text-align: left;">
</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com24tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-39768123397507153572013-02-09T16:40:00.002+02:002013-02-09T16:40:08.818+02:00 Precizam ca toate comentariile sunt rescrise iar daca apar greseli gramaticale va rugam sa comentati pentru a remedia problema.Do not copy&paste!Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-90512227180145436992013-02-09T16:36:00.002+02:002018-04-11T15:46:28.284+03:00''Paradis in destramare'' de Lucian Blaga<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.logos.tm.ro/portrete/15.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://www.logos.tm.ro/portrete/15.jpg" height="320" width="225"></a></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<i><u>Date despre autor</u></i>.Lucian Blaga este un poet modernist,ca si Tudor Arghezi si Ion Barbu si apartine perioadei interbelice a literaturii.Afirmand ca "Destinul omului este creatia",el este o personalitate de tip enciclopedic a culturii romane,cu o contributie marcanta atat in domeniul literar ,cat si pe plan filozofic.Publica volume de versuri:"Poemele luminii","Pasii Profetului","In marea trecere","Lauda somnului","La cumpana apelor","La curtile dorului","Nebanuitele trepte" ; piese de teatru: "Mesterul Manole","Tulburarea apelor","Cruciada copiilor","Zamolxe,mister pagan"; studii de filozofie: ''Trilogia cunoasterii","Trilogia culturii","Trilogia valorilor".</div>
<div style="text-align: left;">
<i><u>Aspecte ale sistemului filozofic blagian.</u></i>Lucian Blaga este singurul poet cu sistem filozofic propriu;poezia este,astfel,expresia gandirii filozofice blagiene.In conceptia sa,in centrul universului se afla notiunea de mister asupra careia se exercita doua tipuri de cunoastere:paradisiaca si luciferica.</div>
<div style="text-align: left;">
Cunoasterea paradisiaca se bazeaza pe gandirea stiintifica,de tip rational,o cercetare minutioasa care distruge misterul,neputand patrunde dincolo de limita fixata de Marele Anonim.</div>
<div style="text-align: left;">
Cunoasterea luciferica(gandirea poetica)are drept scop potentarea misterului.Spre deosebire de cercetator,poetul,prin intermediul imaginilor artistice,poate patrunde mai usor in miezul tainei,in esenta ei,sporind-o:"Datoria noastra in fata unui adevarat mister nu este sa-l lamurim,ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare."</div>
<div style="text-align: left;">
<i><u>Aparitie.</u></i>Poezia "Paradis in destramare" apare in volumul "Lauda somnului",publicat in anul 1929.</div>
<div style="text-align: left;">
<i><u>Tema.</u></i>Aceasta prezinta lumea aflata intre mit si legenda;tema mortii e asociata cu motivul somnului,"o stare dumnezeiasca",singura care poate face posibila iesirea din timp.</div>
<div style="text-align: left;">
Pornind de la motivul biblic al izgonirii din Rai,"Paradis in destramare" este o meditatie lirico-filozofica asupra apropierii apocalipsei(sfarsitul de lume).Ea reliefeaza,printr-o gradatie descendenta-de la lupta,la renuntare-"apusul unei zile cosmice"(Ion Pop).</div>
<div style="text-align: left;">
<i><u>Semnificatia titlului.</u></i>Titlul este o metafora revelatorie in cadrul careia sunt asezati doi termeni aparent opusi:''paradisul",locul ideal al fericirii vesnice,si"destramarea"(pierderea,moartea).Paradisul pierdut este un motiv de provenienta biblica,dar pierderea lui este perpetuata cu fiecare generatie care se instraineaza tot mai mult de sacralitate.</div>
<div style="text-align: left;">
"Paradis in destramare" este o anticipare concreta,vizibila a apocalipsei.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i>Structura si semnificatii.</i></u>Poezia este compusa din trei secvente lirice,prezentand lumea si viata ca pe un"paradis in destramare", care traieste drama trecerii spre moarte.</div>
<div style="text-align: left;">
I. In prima secventa lirica se remarca ilustrarea sacrului in declin,caci"portarul inaripat",serafimii imbatraniti "cu parul nins", "arhanghelii" au cu totii atribute omenesti.Cel care pazeste poarta Raiului a ramas doar cu "un cotor de spada" fara de har "flacari" si,chiar daca nu are adversar, "se simte invins".</div>
<div style="text-align: left;">
Ingerii,izgoniti din spatiul sacru ,se afla"pretutindeni" pe pamant(in profan), "pe pajisti si pe ogor",indeplinesc,metaforic,"munci" specific umane; " inseteaza dupa adevar" si "ara fara indemn";ambele actiuni denota nevoia lor de a cerceta pentru a cunoaste.Adevarul,insa,le este refuzat datorita pierderii sacralitatii "apele din fantani/refuza galetilor lor".</div>
<div style="text-align: left;">
Aratul este un simbol pentru cautarea revelatiei; totusi,ei se folosesc de instrumente invechite,rudimentare: " pluguri de lemn".Arhanghelii ( capeteniile ingerilor),cazuti si ei in inferioritate, " se plang" ca ultimele vestigii ale sacrului ("aripile") ii impiedica in munca.</div>
<div style="text-align: left;">
II. Momentul sfarsitului de zi este prezentat ca un sfarsit de lume: "porumbelul Sfantului Duh"(vestitorul mortii) "stinge cele din urma lumini",anticipand apropierea apocalipsei.La lasarea noptii ,"ingerii goi"(lipsiti de har) au capacitati senzoriale omenesti ("zgribulind") si dorm in locuri care apartin spatiului profan ("se culca in fan".</div>
<div style="text-align: left;">
III. Ultima secventa lirica debuteaza cu o invocatie accentuata retoric:"vai mie,vai tie",un strigat disperat care actualizeaza momentul de criza in care se afla,deopotriva,oamenii si ingerii."Paienjenii"(simbol al raului) devin un impediment in calea cunoasterii,pentru ca "au umplut apa vie".Ingerii,ca si oamenii,se supun mortii("vor putrezi si ingerii sub glie"),iar,odata cu ei,vor fi ingropate si "povestile"(miturile,hrana spirituala umana).</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i>Consideratii stilistice.</i></u>Conceputa ca o meditatie filozofica asupra destinului omenirii,poezia se bazeaza,din punct de vedere normal,pe puterea de sugestie a cuvantului,obtinuta cu ajutorul figurilor de stil, in special al metaforei "paradis in destramare","cotor de spada fara de flacari","fantana","galetile","paienjenii","porumbelul","lumina",apa vie","povestile").</div>
<div style="text-align: left;">
<u><i>Concluzie.</i></u>Extrapoland semnificatiile discursului liric,putem afirma ca "Paradis in destramare" este chiar lumea in care traim,universul plin de mistere,dar care,odata cu trecerea timpului,pierde sacralitatea,decazand permanent in profan.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-18097969639729666592012-06-26T15:29:00.000+03:002018-04-11T15:46:54.607+03:00"O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/eb/Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg/200px-Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/eb/Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg/200px-Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg"></a></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale Capodopera dramatugiei lui
Caragiale este O scrisoare pierduta (1884) si isi pastreaza o
regretabila actualitate.<br />
<br />
Ar fi minunat sa nu-l mai intelegem pe
Caragiale, pentru ca ar insemna ca Farfuridi, Catavencu, Tipatescu,
Dandanache nu mai exista. Caragiale critica in acesata comedie farsa
alegerilor din trecut. Continutul piesei este inca mult mai bogat vizand
moravurile politice si ale vietii de familie din epoca respectiva.
Cadrul temporal Nu intamplator Caragiale plaseaza actiunea in timpul
alegerilor, pentru ca in lupta pentru putere cade orice masca si omul se
arata asa cum este in realitate, in stare de orice pentru a obtine
puterea. Din aceasta perspectiva lupta electorala nu este o lupta de
principii, ci de interese personale. Suntem in anul de gratie 1883.<br />
<br />
Cadrul
spatial Actiunea piesei se petrece intr-un oras de provincie, capitala
unei judeti de munte. Intentionat autorul nu precizeaza numele
localitatii, sugerand astfel ca farsa alegerilor este acelasi peste tot.
Titlul piesei Forma articulata cu articol nehotarat sugereaza ca este
vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de
santaj in lupta politica. Intriga piesei este declansata de pierderea
unui scrisori compromitatoare, trimisa de Tipatescu, prefectul
judetului, lui Zoe, sotia lui Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un
personaj la celalat lumineaza caractere, psihologii.<br />
<br />
Ea ii da
putere celui care o are in stapanire, si produce spaima celui care o
pierde. Lupta politica pentru desemnarea unui candidat se da intre
Farfuridi sprijinit de Trahanache si Branzovenescu, si Nae Catavencu.<br />
<br />
Gasind
scrisoarea compromitatoare Catavencu o foloseste ca mijloc de santaj in
lupta politica, daca nu va fi sprijinit de Trahanache si Tipatescu, va
publica scrisoarea in gazeta pe care o conduce - Racnetul Carpatilor.
Cei doi santajati recurg si ei la amenintari si cel din urma ajung la
santajul cu o polita falsificata de Catavencu. Cand lupta dintre cei doi
atinge punctul culminant, apare candidatul de la centru, Agamita
Dandanache, despre care autorul preciza: mai prost ca Farfuridii, si mai
canalie decat Catavencu. Repetarea procedeului -Dandanache castiga tot
prin santajul cu o scrisoare pierduta- sugereaza ca in lupta politica a
vremii santajului cu un text particular era un mijloc frecvent folosit.
Problematica piesei se poate reduce la doua cuvinte: politica si amorul.
Este insa mai complexa.<br />
<br />
In primul rand Caragiale critica farsa
alegerilor din trecut, dezvoluind o trista realitate: pierderea unei
scrisori copromitatoare hotareste viata politica unui orasel.
Dramaturgul surprinde mijloacele necinstite, folosite in lupta politica,
coruptia si demagogia politicienilor.<br />
<br />
In acelasi timp pune in
evidenta incultura, prostia unor politicieni din vremea sa. Aceste
trasaturi negative dovedite in lupta politica caracterizeaza si viata
intima de familie. Inmoralitatea, coruptia definesc deopotriva viata
politica si viata de familie. Concluzia piesei este amara. În lupta
politica nu reseste cel mai bun, ci cel mai priceput, mai abil in lupta
pentru putere. Satira este cuprinzatoare si necrutatoare.<br />
<br />
Personajele
sunt definite comlex, prin fapte, nume, libaj. Aceste personaje prind
viata datorita pretioaselor indicatii scenice ale autorului. Caragiale
isi pune personajele sa vorbeasca, sa tine discursuri din care practic
se autodesfiinteaza, demonstrandu-si prostia, inclutura, demagogia.<br />
<br />
Personajele
imbina trasaturi general valabile cu trasaturi particulare,
individuale. Astfel Catavencu este demagogul latrans. Zoe este sotia
infidenta, amanta. Tipatescu este junele prim (amantul). Dandanache este
prostul vanitos.<br />
<br />
Nae Catavencu este reprezentantul tinerii
burghezi locale, candidatul grupului, tanar inteligent si independent.
Este directorul ziarului Racnetul Carpatilor, stapanit de o dorinta
profunda de parvenire politica. Etse tipul politicianului demagog,
corupt, in strare de orice pentru a-si atinge scopul. Deviza sa este
scopul scuza mijloacele, a spus nemuritorul Gambetta. Pentru a castiga
lupta politica Catavencu nu ezita sa foloseasca santajul. Atata vreme
cat are scrisoarea este orgolios, agresiv, inflexibil.<br />
<br />
Dupa ce
pierde scrisoarea devine umil, lingusitor, supus. Principala trasatura a
lui Catavencu este capacitatea de a se adopta la orice situatie. El
este mereu pregatit sa schimbe masca. Discursurile sale pun in evidenta
demagogia, inclultura, lipsa de logica. El stie sa emotioneze, sa
planga, sa influenteze ascultatorii. Catavencu este un actor desavarsit:
cand se urca la tribuna el isi intra in rol. Catavencu stie sa simuleze
orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres,
reprezinta pentru el simple lozinci in lupta electorala:<br />
<br />
CATAVENCU
(ia poza, trece cu importanta printre multtime si suie la tribuna; isi
pune palaria la o parte, gusta din paharul cu apa, scoate un vraf de
hartii si gazete si le asaza pe tribuna, apoi isi trage batista si-si
sterge cu eleganta avocateasca fruntea. Este emotionat, tuseste si lupta
ostentativ cu emotia care pare a-l birui. - Tacere completa. Cu glasul
tremurat): Domnilor! Onorabili concetateni! Fratilor! (plansul il
ineaca.) Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca
asa de tare suindu-ma la aceasta tribuna pentru a va spune si eu
(plansul il ineaca mai tare.)<br />
<br />
Ca orice roman, ca orice fiu al
tarii sale in aceste momente solemne (de-abia se mai stapaneste) ma
gandesc la tarisoara mea (plansul l-a biruit de tot) la Romania (plange.
Aplauze in grup) la fericirea ei! (acelasi joc de amandoua partile) la
progresul ei! (asemenea crescendo) la viitorul ei! (plans cu hohot.
Aplauze zguduitore.) Patriotismul lui Catavencu este de parada, este un
fars patriotism, care ascunda o puternica dorinta de parvenire.
Exprimarea lui Catavencu cuprinde numeroase contradictii, greseli
demonstrand incultura, lipsa de logica: Industria romana e admirabila, e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire;dupa lupte seculare
care au durat aproape 30 de ani; Noi aclamam munca, travaliul, care nu
se face de loc in tara noastra! Scopul pentru care lupta Catavencu este
ca Romania sa fie bine, si tot romanul sa prospere (sa imbogateze).
Presupune ca esecul lui Catavencu este momentan, pentru ca un individ
atat de bine inzestrat pentru lupta politica trebuie sa castige la
primul prilej. Farfuridi: Împreuna cu Branzovenescu alcatuieste un cuplu
comic prin prostie, incultura, lipsa de logica. Viata ordonata de care
face atata caz Farfuridi este o aparenta, o iluzie pentru ca in mintea
personajului domneste haosul: Si eu am n-am sa-ntalnesc pe cineva, la
douasprezece fix ma duc la targ.; Eu am n-am clienti acasa, la
unsprezece fix ma-ntorc din targ; Si-eu am n-am infatisare la
douasprezece fix ma duc la tribunal. Obsesia personajului este de a nu
fi pacalit, inselat. Cu toate acestea accepta tradarea, daca o cer
interesele partidului sau ale persoanei: Tradare sa fie, daca o cer
interesele partidului, dar sa stim si noi! Si Farfuridi tine discursuri,
in realitate antidiscursuri prin care isi dovedeste permanent prostia.
Foloseste si el enunturi adversative gresite: Iubesc tradarea, dar urasc
pe tradatori! Memorabila este scena conceperii telegramei catra centru,
cand Farfuridi si Branzovenescu dovedesc o prostie dezarmanta: Trebuie
sa ai curaj ca mine, trebuie sa o iscalesti, o dam anonima! Un alt
exemplu semnificativ pentru exprimare ilogica este parerea lui Farfuridi
despre revizuirea constitutiei: Din doua una, dati-mi voie: ori sa
revizuieasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se
revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume
in punctele esentiale În piesa Farfuridi este o victima ramanand inafara
manevrelor electorale. Agamita Dandanache: Numele personajului provine
din Agamemnon. Diminuirea acestora si imbinarea lui cu Dandanache
sugereaza ridicolul si ramolismul (senilitatea). Chiar autorul
defineste: Mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.
Agamita este foarte priceput in lupta politica din moment ce castiga
lupta electorala. Este la fel de corupt ca ceilalti, folosind si el
mijloace necinstite ca santajul cu un text particular, dar mai ticalos,
pentru ca nu restituie scrisoarea cu intentia de a o folosi si in alte
situatii: Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi S-ar putea sa fac asa
prostie Mai trebuie s-aldata La un caz iar pac! la Rasboiul. Exprimarea
lui Dandanache cuprinde multe greseli. Este ilogica; daca ceilalti sunt
in stare sa tine discursuri, Dandanache nu este in stare sa faca acest
lucru, pentru ca nu poate: <br />
<br />
In sanatatea alegatorilor cari au
probat patriotism si mi-au acordat(nu nemereste) asta cum sa zic de!
zi-i pe nume de! a! sufradzele lor; eu care familia mea de la patuzsopt
in Camera, si ei ca rumanul iimpartial, care va sa zica cum am zite in
sfarsit sa traieasca! (Urale si ciocniri.) Vesnicul luptator de la
patruzsopt este profitorul care stie sa descurce; este personajul roman o
caricaturizare a farsului patriotism si alicherismului politic.
Cetateanul turnamentat reprezinta marea masa anonima a alegatorilor. <br />
<br />
Ticul
sau verbal Eu cu cine votez demonstreaza totala dezorientare a
alegatorilor, care raman inafara tuturor manevrelor politice. Amenintat
de demagogia electotrala, de trecerile dintr-o tabara in alta,
cetateanul turnamentat dovedeste mereu o naivitate dezarmanta. Parerea
si votul sau nu au importanta, pentru ca alegerea candidatului nu se
face pe fata, in mod cinstit, ci prin manevre necinstite in care castiga
cel mai necinstit. Ghita Pristanda este tipul functionarului servil,
lingusitor, incorect (afacerea cu steagurile). Complet lipsit de
principii morale el trece cu usurinta dintr-o tabara in cealalta. <br />
<br />
Ticul
sau verbal Famile mare renumeratie mica dupa buget sugeraza ca
personajul este preocupat mereu de castig. Un alt cuvant pe care il
repete este curat, ajungand la celebra formula curat murdar. Ghita
Pristanda este mereu de partea celui puternic, dar este servil,
lingusitor si cu cei invinsi momentan, pentru ca acesta ar putea sa fie
invingatorii de maine. Trahanache este presedintele partidului local de
guvernamant, al Comitetului Permanent, al Comitetului Electoral, a
Comitetului Scolar si altor comitete si comitii. Ca sef de partid,
Trahanache face parte dintr-un sistem in care isi indeplineste perfect
rolul, pentru ca are experienta si cunoaste manevrele politice. <br />
<br />
Ticul
sau verbal Ai putintica rabdare este o incercare de a castiga timp,
pentru a calcula pasul urmator. Trahanache este in stare de orice pentru
a pastra imaginea de cetatean onorabil, si de om venerabil. Desii tine
la morala, la principii, la onorarea lui de familist, Trahanache
tolereaza din interes relatia dintre sotia sa Zoe Trahanache si
prefectul Tipatescu.<br />
<br />
Exprimarea personajului este ilogica,
gresita: Unde nu e moral, acolo e coruptie si o societate fara
printipuri, vrea sa zica ca nu le are. Critica literara vede in
Tipatescu un homopolicus perfect, adaptat societatii sale. Spre
deosebire de Catavencu, Trahanache si-a atins toate scopurile: el vrea
doar sa-si pastreze locul castigat. Personajul este ridicol tocmai prin
contradictia dintre aparenta si esenta. <br />
<br />
El, omul obsedat de
familie si morala, nu-si pune nici macar un moment problema ca
scrisoarea ar putea sa cuprinde un fapt real, copromitator. Deci pe el
deranjeaza pierderea scrisorii si nu adevarul cuprins in ea. Zoe
Trahanache este sotia lui Trahanache si amanta lui Tipatescu. Femeie
voluntara, ambitioasa, desii nu detine nici o functie in realitate il
manevreaza pe toti. Zoe nu-si pierde siguranta de sine nici cand
Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii. Stie sa conduca bine si
barbatul si amantul, obtinand maximul de profit din aceasta situatie.
Tipatescu este prietenul lui Zaharia Trahanache si amantul lui Zoe. În
calitate de prefect el conduce judetul dupa bunul sau plac.<br />
<br />
Dupa
pierderea scrisorii ii promite lui Catavencu functii si da ordin sa fie
arestat. Este singurul personaj care se exprima corect, dar asemenea
cerolalte personaje este corupt nerusinat in stare sa foloseasca orice
mijloc in lupta politica. El descopera politele falsificate prin care
incearca sa santajeze pe Catavencu. Un singur moment isi pierde capul,
cand ii propune lui Zoe sa fuga impreuna.<br />
<br />
In rest Tipatescu se
stapaneste perfect, reprezentand omul politic care si-a realizat toate
ambitiile. Nelinistit, inmoral el nu ezita sa inseala incredera celui
mai bun prieten, Zaharia Tipatescu. Comicul Caragiale este un maestru al
comicului. Si in aceasta comedie sub invelisul rasului se ascunde
satira. Dramaturgul sanctionand defectele oamenilor si ale societatii.
Si in comedia lui Caragiale sursa comicului este contradictia dintre
aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce
sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine,
amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: coruptie, parvenitism,
demagogie. Astfel Catavencu, Dandanache, Zoe, Trahanache, Prisanda sunt
surprinsi in renuntarea lor de la conditia ideala pe care ar trebui sa o
reprezinte (Zoe in contrast cu o femeie cinstita, Catavencu in contrast
cu adevaratul politician). <br />
<br />
Sunt prezente in aceasta comedie
diferite nuante ale comicului. Comicul de caracter Criticii literari au
observat ca dramaturgul Caragiale deplaseaza accentul de pe deformitatea
exterioara a personajelor comice pe deformitatea interioara,
intelectuala: prostia, ticalosia, ipoclizia. In acest sens cu exceptia
lui Tipatescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac si ceea ce
spun. Comicul este provocat de suficienta, lipsa de logica a
personajelor. Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit
de personaje ne da informatii pretioase despre identitatea
personajelor, despre origine, profesiune , nivel de cultura,
inteligenta, aparenta politica. Cu putine exceptii personajele se
exprima gresit, folosind pleonasme, truisme, contradictii, nonsensuri.
Toate aceste greseli de limba sunt o inepuizabila sursa de ras, dar pun
in lumina nivelul intelectual si sufletesc al acestor personaje.
Pronuntarea gresita a unor cuvinte: andrisant, bampir, plebicist,
renumeratie (Pristanda);capitalisti (Farfuridi). Ticurile sau
autonomismele verbale: Farfuridi: <br />
<br />
La douasprezece trecute fix.
Pristanda: curat (murdar) Trahanache: Stimabile; Ai putintica rabdare.
Contradictia in termeni: Dupa lupte seculare, care au durat aproape 30
de ani. Truismele Un popor care nu merge inainte sta pe loc. O societate
fara printipuri, care va sa zica ca nu le are Nonsensuri O multime de
nonsensuri sunt prezente in discursul lui Farfuridi despre reviziunea
constitutiei. Comicul numelelor ocupa un loc importatnt, fiind nu numai o
sursa de ras, de amuzament, ci si un instrument a satirei. <br />
<br />
Astfel
aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi, Branzovenescu-;
diminutivele ridicole -Agamita Dandanache-; radacinile semnificative
-Catavencu- sugereaza trasaturi ale posesorilor acestora: prostia,
senilitatea si demagogia . Vorbind despre talentul lui Caragiale in
caracterizarea personajelor prin nume, criticul Ibreleanu preciza:
Numele din opera comica a lui Caragiale le dau impresia ca fac parte din
personajele pe care le denumesc La prima lectura sau reprezentare a
unei comedii a lui Caragiale, simtim ca personajele nu puteau sa aiba
alt nume, in orice caz ca au numele lor.Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0Strada Păcii, Slatina, România44.429121752211685 24.36664581298828144.417782752211686 24.346904812988281 44.440460752211685 24.386386812988281tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-22836224867457727842011-11-12T09:36:00.000+02:002018-04-11T15:48:47.717+03:00"Floare Albastra" de Mihai Eminescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://madimcm.files.wordpress.com/2010/01/mihai-eminescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://madimcm.files.wordpress.com/2010/01/mihai-eminescu.jpg" height="294" width="320"></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Poemul <b>Floare Albastra </b>, a fost publicat in revista <b>Convorbiri literare </b>in 1873 , este o capodopera a lirismului eminescian din etapa de tinerete.<br />
Viziunea romantica e data de tema , de motivele literare , de atitudinea poetia , de asocierea speciilor : poem filozofic ( meditatie) , egloga ( idila cu dialog) si elegie.<br />
La romantici <b>tema iubirii</b> apare in corelatie cu <b>tema naturii </b>pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului.<br />
<i>Floare albastra </i>isi are punctul de plecare in mitul romantic al aspiratiei catre idealul de fericire , de iubire pura , intalnit si la Novalis sau Leopardi. <b>Motiv romantic </b>de larga circulatie europeana , <i>floarea albastra </i>simboliza la Novalis "<i>tendinta spre infinit".</i>Simbolul florii albastre , regasit si in alte texte eminesciene , <b>Calin (file din poveste , Sarmanul Dionis , </b>reprezinta aspiratia spre fericire prin iubire.<br />
In creatia eminesciana , <i>albastrul</i> este culoarea infinitului , a marilor departari , a idealului , iar <i>floarea </i>simbolizeaza viata .<br />
Poezia se structureaza in jurul unei serii de <b>opozitii</b>:eternitate/moarte , temporalitate/viata,masculin/feminin, detasare apolimica/traire dionisiaca,abstract/concret,vis/realitate,aproape/departe,atunci/acum.<br />
<b>Compozitia romantica </b>se realizeaza prin alternarea a doua planuri de fapt confruntareaa doua moduri de existenta : lumea abstractiei si a cunoasterii absolute , infinte - lumea iubirii concrete si a cunoasterii terestre . Cele doua lumi li se asociaza doua ipostaze umane ( masculin-feminin)<br />
<b>Simetria </b>celor patru secvente poetice este sustinuta de monologul liric al fetei , care exprima termenii antinomici ( lumea lui - lumea ei ), punctat de cele doua reflectii ulterioare ale barbatului.<br />
<b>Prima secventa poetica </b>(strofele I-III) înfățișează lumea rece a ideilor , <b>lumea lui</b>.Monologul fetei începe cu <b>reproșul</b> plasat la inceputul poeziei. Tonul adresarii este familiar.<br />
Avertismentul final <i>"NU cata in departare/ Fericirea ta iubite!" </i>desi este rostit pe un ton sgalnic , cuprinde un adevar : implinirea umana se realizeazadoar prin iubire , in lumea terestra.<br />
Izolarea , singuratatea,aspriatia spre cunoasterea absoluta si imposibilitatea fericirii terestre sunt atribute ale geniului.<br />
<b>A doua secventa poetica </b>(strofa a patra) constituie <b>meditatia barbatului </b>asupra sensului profund al unei iubiri rememorate. Notarea unei stări de spirit <i>" Eu am ras , n-am zis nimica " </i>se realizează prin folosirea mărcilor gramaticale ale eului , verbe si pronume la persoana I singular <i>"eu","am ras","n-am zis".</i><br />
<b>A treia secventa poetica </b>( strofele V-XII) : Monologul fetei continua cu o <b>chemare la iubire in lumea ei , planul terestru </b><i>"Hai in codrul cu verdeață.." </i>. Refacerea cuplului adamic ( iubirea paradisiaca ) necesita un spatiu protector , paradis terestru si un timp sacru.<br />
Cadrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvente in erotica eminesciana : codrul, izvoarele, valea, balta , luna, etc. Natura de inceput de lumea are atributele salbaticiei in viziune romantica.<br />
Femeia este o aparitie de basm , sagalnica , senzual-naiva si cu gesturi gingase.<br />
Chemarea la iubire urmeaza un scenariu: descrierea naturii umanizate , invitatia in peisajul rustic si intim, conversatia ludic-erotica, "incercarea" iubirii pe un fir de romanita , portretul fetei ca o zeitate terestrea, gesturile de tandrete, sarutul , imbratisarea , intoarcerea in sat , despartirea.<br />
Spre deosebire de alte idile eminesciene , aici femeia este aceea care adreseaza chemarea la iubire; ea incearca atragerea barbatului in paradisul naturii , ca aspiratie spre refacerea cuplului adamic.<br />
<b>Ultima secventa poetica</b> (strofele XIII-XV) este a doua interventie a vocii lirice din strofa a patra , continuare a meditatiei barbatului asupra acestei iubiri trecute pe care o proiecteaza acum in ideal si amintire .Cadrul obiectiv al idieli se incheie cu despartirea.<br />
Trairea dionisiaca , simbolizata de ipostaza feminina , este inlocuita de detasarea apolinica (ipostaza masculina) si de asumarea sentimentului de tristețe.Contrastul dintre vis si realitate , ca si incompatibilitatea dintre cele doua lumi care o clipa s-au întâlnit in iubire pentru ca apoi sa se reașeze in limitele lor sunt sugerate de versul final , de o dulce tristețe:<i>"Totuși este trist in lume!"</i><br />
<b>Limbajul poetic </b>din prima etapa de creație sta sub semnul "podoabelor retorice" .Imaginarul poetic se realizează cu ajutorul unei diversități de <b>figuri de stil </b>.<br />
<b>Concluzie:</b> Dezvoltare a unui motiv romantic de circulație europeana , intr-o viziune lirica proprie , poemul <b>Floare albastra </b>reprezinta o capodopera a creației eminesciene din etapa de tinerețe purtând in germene marile teme si idei poetice dezvoltate mai târziu in <b>Luceafărul.</b>Unknownnoreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-10739079340961018182011-10-31T13:37:00.000+02:002018-04-11T15:49:26.344+03:00"Moara cu noroc" de Ioan Slavici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5b/Ioan_Slavici.jpg/200px-Ioan_Slavici.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5b/Ioan_Slavici.jpg/200px-Ioan_Slavici.jpg"></a></div>
<span style="font-weight: bold;">Ioan Slavici </span>(1848-1925) este unul dintre cei mai mari scriitori ardeleni si clasic al literaturii romane alaturi de Eminescu, Creanga, Caragiale. S-a nascut la Siria, a studiat la Berlin si Viena fara a-si finaliza studiile . A colaborat la revista « Convorbiri literare » condusa de Titu Maiorescu si la ziarul « Timpul » din Bucuresti. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Opera :</span> a scris nuvele adunate-n diferite volume (nuvele din popor), amintiri (« Inchisorile mele », « Lumea prin care am trecut»), romanul « Mara ». A infintat revista « Vatra» impreuna cu George Cosbuc si I.L.Caragiale. O mare valoare literara a reprezentat-o nuvela « Moara cu noroc » in care este oglindita societatea ardeleneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si incepand cu secolul al XX-lea avand ca tema dezumanizarea prin inavutire. Nuvela este creatie epica culta, in proza de intindere medie, mai mica decat romanul dar mai mare decat schita sau povestirea cu un singur fir epic si numar redus de personaje. Accentul este pus pe trasaturile personajului si pe evolutia acestuia. <br />
<br />
Actiunea poate fi impartita pe momente ale subiectului, perspectiva narativa se caracterizeaza de obicei prin naratiune la persoana a III-a, naratorul find omniscient si omniprezent. Exista mai multe tipuri de nuvele, acestea se caracterizeaza dupa tematica : istorice, psihologice, naturaliste. In functie de curentul literar caruia le apartin, nuvelele pot fi romantice, realiste, poporaniste, etc. <br />
<br />
« Moara cu noroc » este o nuvele realista, psihologica, prezentand aspecte din societatea ardeleneasca de la inceputul secolului al XX-lea, in acelasi timp accentul este pus pe analiza psihologica a personajului principal care se degradeaza sub puterea banului. Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut «Novele din popor», din 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica. Ioan Slavici construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator, conceptia lui fiind un argument pentru iubirea de oameni. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Compozitia si structura nuvelei </span><br />
<br />
Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se ordinea cronologica a desfasuririi actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si finalul operei : « omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit » si « -Se vede c-au lasat ferestrele deschise [..] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat ». Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua planuri etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Constructia subiectului </span><br />
<br />
Actiunea nuvelei se defineste printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire, in cadrul careia se manifesta un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social). Conflicte : intre Ghita si Lica Samadaul, intre Ghita si Ana, intre Lica Samadaul si arendas, intre Lica si Pintea. Perspectiva narativa este prezentata de naratorul omniscient si omniprezent si de naratiunea la persoana aIII-a a unor fapte verosimile, la care participa personaje putine, dar constituie solid, cu puternice trasaturui de caracter motivate de firea si structura morala a fiecaruia dintre ele. Modalitate narativa se remarca, deci prin absenta marcilor formate ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o exercita asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. <br />
<br />
Incipitul nuvelei il constituie faptul ce se va dovedi providential, rostit de batrana soacra a lui Ghita, atunci cand afla de intentia ginerului de a lua in arenda hanul « Moara cu noroc » : « - Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit ». <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Momentele subiectului : </span><br />
<span style="font-weight: bold;">Expozitiunea </span><br />
<br />
Cizmar de meserie, Ghita se saturase sa carpeasca « cizmele oamenilor », mai ales ca acestia obisnuiau sa umble « toata saptamana in opinci ori desculti, iar daca Dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la biserica ». <br />
Relatiile temporale si spatiale : Spatiul actiunii este real, o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara cu noroc, aflat la o rascruce pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, loc important pentru afaceri si comert. Mutandu-se la Moara cu noroc cu sotia, soacra si cei doi copii, Ghita devine repede cunoscut de « drumetii mai umblati », afacerile mergeau bine. Ana este « tanara si frumoasa », « frageda si subtirica », « sprintena si mladinoasa » il iubea pe barbatul ei, « inalt si spatos » , se intelegeau bine si erau fericiti. Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapani de turme sau hotii si ucigasii platiti, alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Intriga</span> : Incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului , despre care Ghita aflase ca, desi « tot porcar si el», este « om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati ». De frica lui Lica « tremura toata lunca », deoarece era « om aspru si neindurat », care stia toate infundaturile, cunostea pe toti oamenii buni, dar « mai ales pe cei rai». Porcar priceput, el recunostea « urechea grasunului pripasit si in oala cu varza », dar discret si tacut in privinta treburilor care nu-l priveau in mod direct Lica a cerut, autoritar, sa afle cine e carciumarul, caruia i se prezinta cu agresivitate : « -Eu sunt Lica Samadaul !... multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite.» El accentueaza faptul ca este periculos - « nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela, pe care as crede ca-l pot banui » - si ii pretinde lui Ghita sa-l informeze despre tot ce se intampla, « cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face ». Ghita este coplesit de ganduri negre, pentru ca simte pericolul care-l pandeste daca se supune lui Lica, dar si riscul si mai mare daca-l refuza. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Desfasurarea actiunii</span> : Confictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, isi ia inca o sluga, pe Marti, « un ungur inalt ca un brad » si doi catei, pe care-i pune in lant ca sa se inraiasca. Ana vede ca barbatul ei este ingandura, se instraineaza de ea si de copii, se facuse « tot mai ursuz », se enerva din nimic, « nu mai zambea ca mai inainte », iar ea se temea sa-l intrebe ce are, deoarece el se mania cu usurinta. Ghita isi da seama ca la Moara cu noroc « nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica », iar el isi dorea sa stea aici numai « trei ani, sa ma pun pe picioare »si, pentru prima oara, el se gandeste ca ar fi fost bine « sa n-aiba nevasta si copii » si sa poata spune : « Prea putin imi pasa !». <br />
<br />
Lacom de bani , Ghita este gata « sa-si puna pe un an, doi, capul in primejdie » , enervandu-se ca se simte legat pe de o parte de familie, pe de alta de Samadau. Venit la han, Lica a mangaiat cainii, spre disperarea lui Ghita, care-si da seama ca este total lipsit de aparare. Lica ii da carciumarului semnele turmelor lui si-i porunceste lui Ghita sa-i spuna ce turme treceau pe acolo, cum arata porcarul, ca de nu « imi fac rand de alt om la Moara cu noroc». Anei ii parea « om rau si primejdios», mai ales ca il vedea platind mai mult decat consuma. Pe la han se abateau din ce in ce mai des jandarmii de la Ineu, si dintre toti, lui Ghita ii placea de capitanul Pintea, singurul cu care carciumarul ar fi indraznit sa vorbeasca « mai pe fata». <br />
<br />
Aproape de Sf.Dumitru, Lica soseste la han impreuna cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Raut, sta de vorba cu oamenii in carciuma si-l intreaba pe Ghita daca stie cand vine arendasul evreu dupa chirie, apoi vrea sa joace cu Ana, iar Ghita o indeamna : « Joaca, muiere ;parca are sa-ti ia ceva din frumusete», dar cand isi vede nevasta imbujorata de placerea jocului iar pe Lica strangand-o in brate si sarutand-o, Ghita « fierbea in el » ros de gelozie si ranit in orgoliul de sot. Samadaul ramasese la Moara cu noroc pentru ca « are o vorba cu arendasul», dar noaptea, trezita de latraturile cainilor, Ana il vede venind la han dinspre Fundureni. A doua zi, Pintea le spune ca noaptea trecuta, arendasul fusese pradat, batut de abia se mai tinea in picioare si ca acestuia i se paru ca , desi avusese fetele acoperite, unul dintre cei doi talfari ar fi fost Lica. Ghita ii spune lui Pintea ca Lica dormise la han si ca nu plecase nicaieri, ci abia in dimineata aceea parasise hanul. <br />
<br />
In drum spre Ineu, Pintea ii destainuie ca fusese tovaras cu Lica, furasera niste cai si fusesera inchisi impreuna, apoi se certasera atat de tare, incat el il uraste de moarte si jura ca se va spanzura daca implineste patruzeci de ani si nu o sa-l dovedeasca pe Lica. La han soseste o doamna imbracata-n doliu cu un copil, intr-o trasura boiereasca trasa de trei cai si cu un fecior pe capra, langa vizitiu. Achitand consumatia, femeia ii da Anei o bancnota rupta la un colt si, la rugamintea hangitei de a-i da alta, tanara « scoate zambind o punga mare si plina de harti noi noute, lua una dintre ele si i-o dete, apoi se gati de plecare». La Ineu,Ghita depune marturie mincinoasa, el jura « pe pane si pe sare» ca nu stia de ce Samadaul il cauta pe arendas si declara ca « Lica a stat toata noaptea la carciuma». Intorcandu-se cu Pintea la han, gasesc pe drum casura boiereasca fara cai, pe iarba vad un copil mort, iar spre miezul noptii, jandarmii gasesc cadavrul « unei femei tinere, imbracate in negru » si un bici, cu care ii fusese legate mainile. Biciul era al lui Lica, Pintea il cunoaste bine, iar acasa la Buza- Rupta este gasita o parte din argintaria furata de la arendas. <br />
<br />
Procesul are loc la Oradea-Mare si marturiile tuturor duc spre sacrificarea lui Buza-Rupta si Saila Boarul care au fost si condamnati pe viata. Dupa proces, Ghita se simte foarte vinovat pentru ca jurase stramb si spuse, cu lacrimi in ochi : « Iarta-ma Ano ! [...] Iarta-ma cel putin tu, ca ci eu n-am sa ma iert cat timp voi trai pe fata pamantului». Macinat de remuscari, Ghita isi compatimeste copii « Sarmanilor mei copii, [...] voi nu mai aveti, cum avusesra parintii vostri un tata om cinstit. [...] Tatal vostru e un ticalos ». <br />
<br />
Slavici realizeaza o analiza psihologica profunda a lui Ghita, framantarile interioare, zbuciumul si setea pentru bani devin din ce in ce mai chinuitoare. Prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa proces, este infricosatoare pentru carciumar. Samadaul ii vorbeste despre « dulceata pacatului » si-i relateaza cum a infaptuit primul omor din cauza ca nu avea bani sa cumpere niste porci care-i fusesera furati, cum a doua oara a ucis « ca sa ma mangai cu mustrarile pentru cel dintai », iar acum simte o adevarata placere. Ii destainuie lui Ghita ca un om poate fi stapanit numai daca ii descoperi punctul slab, iar cel mai periculos defect este slabiciunea pentru o singura femeie. Aluzia lui Lica este clara, sugerand ca slabiciunea cea mai mare a lui Ghita este iubirea pentru Ana si simtindu-se umilit in orgoliul lui de barbat, carciumarul se gandeste- a cata oara ?- sa-l duca pe Samadaul la spanzuratoare. Lica ii daduse hangiului bani insemnati, ca acesta sa-i schimbe prin negustorie si sa li se piarda urma. Ghita se hotaraste brusc sa-l demaste, ia toate bacnotele insemnate si se duce cu ele la Pintea, care planuieste sa-l prinda pe Lica in flagrant. Pintea ii da inapoi bani buni, dar carciumarul nu-i spune ca jumatate din bani sunt ai lui, recuperandu-si astfel intreaga suma. Ghita isi gaseste scuze pentru lacomia care-l stapaneste : « -Asa m-a lasat Dumnezeu ! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea !? Nici cocosatul nu e insusi vinovat, ca are cocoasa in spinare: nimeni mai mult decat dansul, n-ar dori sa n-o aibe ». <br />
<br />
In saptamana Pastelui, batrana pleaca impreuna cu copii sa petreaca sarbatorile la niste rude din Ineu, iar Ana insista sa ramana la barbatul ei acasa, stricand astfel planurile sotului. Lica se enerveaza ca nu-l gaseste singur pe Ghita si izbucneste : « Sa te fereasca Dumnezeu de oamenii care au slabiciune de vreo muiere ». De aceea Lica il sfatuieste pe Ghita sa plece undeva si sa-l lase singur cu nevasta lui, ca sa se vindece de slabiciunea pe care o avea pentru femeie : « -Are sa-ti vie greu acu odata, [...] de aici inainte esti lecuit pe vecie. Tu vezi ca ea mi se da de buna voie :asa sunt muierile ». <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Punctul culminant</span> : Consolandu-se ca un las, « asa mi-a fost randuit », Ghita accepta sa plece si se gandeste ca se va intoarce pe inserat cu Pintea si-l vor prinde pe Samadaul cu banii insemnati asupra lui, reusind astfel sa-l duca la spanzuratoare. Ana, dezamagita de comportamentul sotului ei si crezand ca n-o mai iubeste, se arunca-n bratele lui Lica, dupa care il roaga s-o ia cu el, intucat ii era rusine sa mai dea ochii cu sotul ei. Samadaul o respinge cu indiferenta si-o sfatuieste sa se impace cu Ghita. <br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Deznodamantul</span> : Pintea este puternic impresionat de faptul ca Ghita isi sacrificase nevasta pentru a-l prinde pe Lica : « Tare om esti tu, Ghita [...]. Si eu il urasc pe Lica ; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-l prind ». Ajunsi in apropierea satului, Pintea, impreuna cu Marti si cu inca doi jandarmi, il vad pe Lica plecand in goana calului de la han si pornesc in urmarirea lui. Ghita se indreapta spre Moara cu noroc cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta-sa. Cand in han au navalit Lica si Raut, « Ana era intinsa la pamant si cu pieptul plin de sange cald, iara Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima ei ». Raut isi descarca pistolul in ceafa lui Ghita, care « cazu fara sa mai poata afla cine l-a impuscat ». <br />
<br />
Samadaul da ordine tovarasilor sai sa gaseasca banii carciumarului, apoi sa dea foc hanului. Lica incearca sa fuga, dar calul era obosit de atata alergatura si atunci se hotaraste sa treaca raul inot, dar acesta se umfla de la ploaie. Simtindu-se sleit de puteri, Lica ar vrea sa se tarasca pana la Moara cu noroc, unde ar fi trebuit sa se afle calul lui Ghita, sa-l ia si sa-si piarda urma. Pintea il zareste insa la lumina focului pus la han si striga atat de tare « incat rasuna toata valea». Auzindu-i glasul, Lica « isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo cincizeci de pasi, scrasnind din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte». Pintea il gasi « cu capul sfaramat la tulpina stejarului» si, ca sa nu afle nimeni ca-i scapase din nou, de data asta definitiv, ii impinse trupul in valurile raului. <br />
<br />
Finalul nuvelei este reprezentat, ca si incipitul, de cuvintele batranei, care se intorsese si statea cu copiii pe o piatra, plangand cu lacrimi amare soarta nemiloasa : « - se vede c-au lasat ferestrele deschise [...] Simteam eu ca nu are sa iasa bine ; dar asa le-a fost dat». Bun cunoscator al psihologiei umane, a randuielilor rurale, a datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu noroc. Deoarece este o specie epica de intindere medie, cu un singur plan narativ, un conflict consolidat, o intriga bine evidentiata cu personaje puternic conturate, unele dintre ele complexe, opera literara « Moara cu noroc » de Ioan Slavici este o nuvela. <br />
<br />
Introspectia si observatia psihologica pe care Slavici le manifesta in sindarea personajelor, precum si pedepsirea exemplara a acestora, definesc opera ca nuvela psihologica. <br />
<br />
<b>Limbajul artistic</b>. Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. El este un adevarat maestru in construirea dialogurilor si a monologurilor interioare, prin care sondeaza sufletul omenesc, analizeaza reactiile, trairile interioare, gandurile personajelor. Desi a fost acuzat de folosirea excesiva a regionalismelor, stilul lui Slavici are o oralitate asemanatoare ca aceea a lui Creanga, dand impresia de « spunere» a intamplarilor in fata a unui auditoriu, mai ales ca si el intervine deseori in naratiune fie prin exclimatii sau interogatii retorice, fie prin proverbe si zicatori. Ioan Slavici reuseste sa comunice cu claritate ideile, sa formuleze cu o concizie clasica trasatura unui personaj, sa descrie un peisaj cu mijloace simple, intr-o faza sobra,, fara ornamente inutile, valoarea limbii literare constand tocmai in « lipsa de stil ». In concluzie, limbajul artistic este original prin vigoare, sobritate, spontanietate si oralitate, Ioan Slavici fiind initiatorul prozei realiste in literatura romana, solida prin dragostea lui profunda pentru oameni : « In gandul meu rostul scrierii a fost intotdeauna indrumarea spre o vietuire potrivita cu firea omeneasca » (« Lumea prin care am trecut »).Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-69867093454295714252011-10-30T15:48:00.000+02:002018-04-11T15:50:23.894+03:00"Harap Alb" de Ion Creanga<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.mcgogoo.ro/wp-content/uploads/2010/10/ion-creanga.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://www.mcgogoo.ro/wp-content/uploads/2010/10/ion-creanga.jpg" height="320" width="224"></a></div>
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se încadrează în genul epic, iar ca specie literară este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creangă. A apărut în revista "Convorbiri literare", la 1 august 1877, apoi în acelaşi an în ziarul "Timpul". <br />
<br />
<em>Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează </em><em>fantasticul, </em>ca specific ancestral (străvechi) al basmelor, însă, în această creaţie narativă, Creangă îmbină <em>supranaturalul popular cu evocarea </em><em>realistă a satului moldovenesc </em>de unde reiese şi <em>originalitatea unică </em>a acestei creaţii. <br />
<br />
Semnificaţia titlului "Harap-Alb" reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb, aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" înseamnă "negru, rob". Devenit sluga spânului, îşi asumă şi numele de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase pe paloş. El devine robul-ţigan, deşi era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul său, împăratul Verde, precum şi pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontană. Cu toate acestea, flăcăul nu-şi încalcă jurământul făcut spânului, îşi respectă cuvântul dat, rod al unei solide educaţii căpătate în copilărie, de a fi integru şi demn, capabil să-şi asume vinovăţia, cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui. <br />
<br />
Construcţia şi momentele subiectului <br />
<br />
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu <em>eroi şi motive </em><em>populare, </em>iar ca modalitate narativă, incipitul este reprezentat de <em>formula iniţială </em>tipică oricărui basm: "Amu cică era odată într-o ţară". "Povestea lui Harap-Alb" este însă un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creangă, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient. Naraţiunea la persoana a III-a îmbină <em>supranaturalul cu realul, armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti </em>din Humuleştiul natal al autorului. <em>Acţiunea are la bază </em>conflictul <em>dintre </em><em>forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.</em><br />
<br />
<em>Expoziţiunea </em>relatează faptele ce se petrec într-un <em>ţinut îndepărtat, </em>peste mări şi ţări, la capătul lumii, în timp mitic. Aşadar, <strong>relaţiile </strong><strong>temporale </strong>şi <strong>spaţiale </strong>se definesc prin evocarea <em>timpului fabulos </em><em>cronologic </em>şi a <em>spaţiului imaginar nesfârşit: </em>"Amu cică era <em><u>odată</u> </em>într-o ţară" un crai care avea trei feciori şi un singur "frate mai mare, care era împărat într-o ţară mai îndepărtată", pe nume Verde împărat. Cei doi fraţi nu se văzuseră de multă vreme, iar verii nu se cunoscuseră între ei, pentru că împărăţia fratelui mai mare era <em>"<u>tocmai la o margine a pământului"</u>, </em>iar fratele mai mic trăia la <em>altă margine</em> <em>". </em>In acest cadru <em>spaţio-temporal mitic </em>se derulează - într-o înlănţuire cronologică - <em>întâmplările reale şi fabuloase </em>la care participă <strong>personajele </strong>basmului. <br />
<br />
Verde împărat îi cere fratelui său, craiul, să-i trimită "grabnic pe cel mai vrednic" şi viteaz dintre fiii săi, ca să-i urmeze la tron, întrucât el avea numai fete. Ca să-i pună la încercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a împăraţi peste o ţară aşa de mare şi bogată ca aceea", craiul se îmbracă într-o piele de urs şi se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs şi se întorc ruşinaţi la curtea craiului, care este dezamăgit de neputinţa lor şi rosteşte <em>moralizator: </em>"nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru tine", ceea ce evidenţiază <em>elementele reale </em>ale basmuiui. <br />
<br />
Mezinul, impresionat de amărăciunea tatălui, se duce în grădină "să plângă în inima sa". Deodată, "o babă gârbovă de bătrâneţe" îi cere de pomană, apoi îl sfătuieşte să ceară tatălui său "calul, armele şi hainele cu care a fost el mire", deşi hainele sunt "vechi şi ponosite", iar "armele ruginite" şi să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei ca să aleagă acel cal care va veni "la jăratic să mănânce". Urmând întocmai sfaturile babei, (călăuzirea flăcăului către <em>preţuirea şi respectarea tradiţiilor strămoşeşti), </em>voinicul pleacă la drum, luând carte din partea tatălui şi, prin dreptul podului, "numai iaca îi iesă şi lui ursul înainte". Trece cu bine de această <em>primă probă, </em>primeşte binecuvântarea părintelui său şi pielea de urs în dar, apoi sfatul ca în călătoria lui <em>să se ferească "de omul roş, iară mai ales de </em><em>cel spân", </em>să nu cumva să aibă de-a face cu ei. Ca trăsături ale basmului, sunt prezente aici <em>formule iniţiale </em>tipice şi <em>cifra magică trei, </em>care face posibilă depăşirea primei probe de către eroul principal. <br />
<br />
<em>Intriga. </em>Fiul craiului şi calul pleacă la drum, basmul continuând cu <em>formule mediane </em>tipice, "şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă" până când întâlnesc în codru "un om spân" care se oferă drept "slugă la drum". Voinicul îl refuză de două ori, dar a treia oară spânul îi iese în cale "îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos" tocmai când fiul craiului se rătăcise prin codrii întunecoşi. Deprins să urmeze sfatul părintelui său, acela de a nu se însoţi cu omul spân, dar pentru că îi mai ieşiseră în cale încă doi, el se gândeşte că "aiasta-i ţara spânilor" şi-1 angajează drept călăuză. În această <strong>secvenţă narativă </strong>este inclusă o <strong>pauză descriptivă, </strong>care întrerupe povestirea şi descrie codrii deşi şi întunecoşi, ce conturează un peisaj de basm <br />
<br />
Ajunşi la o fântână care "nu avea nici roată, nici cumpănă, ci numai o scară de coborât până la apă", spânul intră în puţ, umple plosca, apoi îl sfătuieşte pe fiul craiului să coboare şi el ca să se răcorească. Tânărul îl ascultă pe spân, dar acesta trânteşte capacul peste gura fântânii şi-1 ameninţă că dacă nu-i povesteşte totul despre el, "cine eşti, de unde vii, şi încotro te duci", acolo îi vor putrezi oasele. Sub ameninţarea morţii, feciorul de crai jură "pe ascuţişul paloşului" că va fi sluga supusă a spânului, care se va da drept nepotul împăratului şi că va păstra taina "până când va muri şi iar va învia", <em>anticipând astfel finalul basmului. </em>Spânul îi dă <em>numele de Harap-Alb, </em>care-1 va sluji cu credinţă, respectându-şi jurământul făcut. <br />
<br />
<em>Desfăşurarea acţiunii </em>începe odată cu sosirea la palatul împăratului Verde, unde Spânul se dă drept nepotul său şi, înfumurat peste măsură, îl trimite pe Harap-Alb să stea la grajduri, să aibă grijă de calul lui, că altfel va fi "vai de pielea ta", dându-i şi o palmă - "ca să ţii minte ce ţi-am spus"-, că altfel "prinde mămăliga coajă". De remarcat este aici <strong>elipsa narativă, </strong>adică trecerea sub tăcere a secvenţei călătoriei făcute de erou ca slugă a spânului până la împărăţia unchiului său, naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat. <br />
<br />
Basmul este structurat în mai multe <strong>episoade înlănţuite, </strong>care se constituie în tot atâtea <strong>probe </strong>la care este supus protagonistul. într-o zi, având la masă "nişte salăţi foarte minunate", care se căpătau cu multă greutate, spânul hotărăşte să-şi trimită sluga să-i aducă acele bunătăţi din grădina ursului. <strong><em>Calul fabulos </em></strong>îl duce în zbor pe Harap-Alb la Sfânta Duminică, iar aceasta îl ajută să-şi îndeplinească misiunea şi să treacă <em>proba. </em>Următorul <strong>episod </strong>are loc după alte câteva zile, când împăratul îi arată spânului nişte pietre preţioase foarte frumoase, iar acesta îşi trimite sluga să-i aducă "pielea cerbului cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc". Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pielea şi capul cerbului pe care se aflau nestematele şi să le ducă spânului, eroul trecând cu bine şi această <strong><em>probă fabuloasă.</em></strong> <br />
<br />
După un timp, împăratul dă un ospăţ foarte mare în cinstea nepotului său, la care a invitat împăraţi, crai, voievozi "şi alte feţe cinstite", în timpul petrecerii, incitat de poveştile bizare despre fata Împăratului Roş, spânul îi porunceşte lui Harap-Alb să i-o aducă degrabă pe această tânără, că altfel "te-ai dus de pe faţa pământului".<br />
<br />
Harap-Alb, gândindu-se la sfatul pe care i-1 dăduse tatăl său, acela de a se feri de omul spân şi de omul roş, este înspăimântat, plângându-se calului: "parcă dracul vrăjeşte, de n-apuc bine a scăpa din una şi dau peste alta", apoi pornesc împreună către Roşu împărat. <strong><em>Episodul călătoriei </em></strong>este alcătuit din mai multe <em>secvenţe <strong>narative. </strong></em>Pe un pod, Harap-Alb întâlneşte o nuntă de furnici şi trece prin apă ca să nu curme "viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate". Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară, ca atunci când va crede că are nevoie de ea să dea foc aripii. După un timp, călătorii văd un roi de albine care se învârteau bezmetice, neavând pe ce să se aşeze. Atunci, Harap-Alb îşi scoate pălăria, o aşază pe pământ cu gura în sus, iar albinele se îngrămădesc acolo. Voinicul ciopleşte un buştean şi le face un adăpost, după care crăiasa albinelor îi dă o aripă, ca, în caz de nevoie, Harap-Alb să-i dea foc şi ea va veni în ajutor. <br />
<br />
<em>Acţiunea </em>continuă cu <strong><em>formule mediane </em></strong>-"Mai merge el cât merge"- şi Harap-Alb întâlneşte, pe rând, cinci <strong><em>personaje </em></strong><em>fabuloase, </em>descrise detaliat de narator: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Călătoria alături de cei cinci oameni ciudaţi este plină de peripeţii, că "pe unde treceau, pârjol făceau". Harap-Alb le este tovarăş "şi la pagubă şi la câştig" şi se poartă prietenos cu fiecare, întrucât simţea că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roş, despre care aflase că "era un om pâclişit (negru la suflet) şi răutăcios la culme". De aceea, flăcăul consideră că "la unul fără suflet", cum era împăratul, era nevoie de "unul fără de lege", sperând că, "din cinci nespălaţi" câţi erau, i-o veni "vreunul de hac", conform <strong><em>proverbului: </em></strong>"Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puţini suie, mulţi coboară,/ Unul macină la moară." <br />
<br />
Într-un târziu, ajung cu toţii la împărăţie - <strong>episodul </strong>de la curtea Împăratului Roşu fiind introdus de <strong><em>formula mediană </em></strong>"Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este" - unde Împăratul Roş îi supune la <em>probe fabuloase </em>şi foarte periculoase, care se constituie în <strong>secvenţe narative. </strong>Mai întâi îi cazează într-o casă de aramă, căreia i se dă foc pe dedesubt, dar Gerilă suflă de trei ori, "cu buzişoarele sale cele iscusite" şi casa rămâne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bună de dormit într-însă. Următoarea <em>probă </em>este un ospăţ cu foarte multe bucate şi băutură, pe care Flămânzilă şi Setilă le fac să dispară într-o clipă, apoi încep să strige în gura mare, unul că "moare de foame" şi celălalt "că crapă de sete", spre disperarea împăratului, care nu-şi putea crede ochilor. <br />
<br />
Cerând încă o dată fata, Harap-Alb este supus unei alte <em>probe. </em>El primeşte zece baniţe de "sămânţă de mac, amestecată cu una de năsip mărunţel" şi porunca de a alege până dimineaţă macul de nisip Atunci Harap-Alb îşi aminteşte de crăiasa furnicilor, dă foc aripioarei şi într-o clipă o droaie de furnici, "câtă frunză şi iarbă" au ales "năsipul de o parte şi macul de artă parte", fiind şi aceasta o <em>secvenţă fabuloasă </em>specifică basmelor. <br />
<br />
Împăratul refuză din nou să le dea fata şi-i supune altei <em>probe, </em>anume să o păzească toată noaptea pe fată, iar "dacă mâine dimineaţă s-ar afla tot acolo, atunci poate să ţi-o dau", altfel "v-aţi dus pe copcă". Cei şase prieteni s-au aşezat de pază de la uşa fetei până la poarta împărăţiei, dar fata împăratului, <em>având puteri supranaturale, </em>se preface într-o păsărică şi "zboară nevăzută prin cinci străji". Ochilă şi Păsărilă se ţin după ea şi abia izbutesc s-o prindă şi s-o ducă înapoi în odaia ei. <br />
<br />
Plin de ciudă, împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet, dar care seamănă perfect cu fiica sa.Dacă Harap-Alb va depăşi această <em>probă </em>şi le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dacă nu va reuşi vor pleca imediat de la curtea împărătească, deoarece "nu vă mai pot suferi". Harap-Alb dă foc aripioarei de albină, care -l ajută să o identifice pe fata împăratului. Trecând şi această probă cu bine, Harap-Alb cere fata, iar împăratul, "ovilit (ofilit) şi sarbăd (palid) de supărare şi ruşine", îi urează să fie vrednic s-o stăpânească, pentru că i-o dă din toată inima. <br />
<br />
Fata vrea şi ea să-l supună la <em>o probă. </em>Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă "trei smicele (nuiele, crenguţe) de măr dulce şi apă vie şi apă moartă" dintr-un loc numai de ea ştiut, acolo "unde se bat munţii în capete". Calul se întoarce primul şi fata împăratului Roş porneşte cu ei la drum spre palatul împăratului Verde, "Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbură minţile privind fata care era tânără, frumoasă "şi plină de vină-ncoace" şi nu ar vrea s-o ducă spânului, "fiind nebun de dragostea ei". <br />
<br />
<em>Punctul culminant. </em>între timp, turturica ajunsese cu vestea la împăratul Verde şi acesta se apucase să facă pregătiri pentru primirea fetei împăratului Roş. Văzând cât este de frumoasă fata, spânul se repede să o ia în braţe, dar ea îl îmbrânceşte şi-i spune că a venit acolo pentru Harap-Alb, căci "el este adevăratul nepot al împăratului Verde". Turbat de furie că a fost dat în vileag, spânul se repede la Harap-Alb "şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş", strigând că aşa trebuie să păţească cel ce-şi încalcă jurământul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spân, îl înşfacă de cap, "zboară cu dânsul în înaltul ceriului" de unde îi dă drumul şi acesta se face "praf şi pulbere". Fata împăratului Roş, ca <em>personaj </em><em>fabulos, </em>are <em>puteri supranaturale şi-l poate reînvia, prin leacuri miraculoase, </em>pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc şi prin ritualuri străvechi cu "cele trei smicele de măr dulce" şi cu apa moartă îi lipeşte capul de corp. Harap-Alb se trezeşte ca dintr-un somn adânc, fata îl <br />
<br />
sărută cu drag, apoi îngenunchează amândoi în faţa Împăratului Verde ca să primească binecuvântarea, jurându-şi credinţă unul altuia. <br />
<br />
<em>Deznodământul </em>basmului constă totdeauna în <em>triumful valorilor </em><em>pozitive <strong>asupra </strong>celor negative, </em><strong>victoria adevărului, </strong>aşa că nunta începe "ş-apoi dă, Doamne, bine!". S-a strâns lumea să privească, ba chiar "soarele şi luna din ceriu râdea". Au fost poftiţi la nunta împărătească, pe lângă crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor şi crăiasa zânelor, crai şi împăraţi, oameni importanţi "Ş-un păcat de povestariu (povestitor)/ Fără bani în buzunariu". S-au bucurat şi au petrecut cu toţii: "Veselie mare între toţi era,/ Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!". <strong>Finalul </strong>este <strong>fericit </strong>şi <strong>deschis, </strong>deoarece veselia a ţinut "ani întregi şi acum mai ţine încă". <br />
<br />
<em>Compoziţional, </em>basmul <em>conţine formule specifice finale, </em>prezente şi în creaţia lui Creangă. Ca la orice nuntă împărătească din basme, veselia a ţinut ani întregi, "şi acum mai ţine încă. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă". </div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-21844692495883295722011-10-30T11:51:00.000+02:002018-04-11T15:50:54.103+03:00"Flori de mucigai" de Tudor Arghezi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMxH0AIoLS5ek2eVqCmAVviS1vumD3DczA-XgyosQQ6WNCRxLwfk3CvQf6f6pBBQCej_DwPOSiuOdCybET1R08z3_tJFzQH9eK4P5o7iPQA0l-Gwb9cy0PWsws-Vck2l9gaRFShVwSvjT4/s1600/tudor-arghezi.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="254" data-original-width="186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMxH0AIoLS5ek2eVqCmAVviS1vumD3DczA-XgyosQQ6WNCRxLwfk3CvQf6f6pBBQCej_DwPOSiuOdCybET1R08z3_tJFzQH9eK4P5o7iPQA0l-Gwb9cy0PWsws-Vck2l9gaRFShVwSvjT4/s1600/tudor-arghezi.jpg" /></a> <u> Date despre autor</u>.Tudor Arghezi este un poet modernist,apartinand perioadei interbelice a literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele de expresie traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a il face pe cititor sa simta ceea ce citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele''.Criticul literar Stefan Munteanu arata ca poezia argheziana se inscrie initial in estetica romantica,evidenta fiind influenta eminesciana;ulterior,capata accente simboliste.Cu toate acestea,inca de la debutul in volum(1927),la aceste elemente se adauga o dimensiune a limbajului inconfundabila, numita de George Calinescu''surprinderea suavitatii sub expresia de mahala''.</div>
<div style="text-align: left;">
Pentru Arghezi, poezia pare un joc de cuvinte,gasite cu rabdare si truda si silite sa stea alaturi,bazandu-se pe procedeul contrastului intre elemente lexicale.Rolul sau in istoria literara este acela de a depasi canoanele incetatenite deja,de a reorienta lirica romaneasca pe un alt fagas,depasind eminescianismul la care se raportau aproape toti creatorii vremii.</div>
<div style="text-align: left;">
Marturisind liric dorinta puternica de a crea (''Om in varsta si tarziu/Tot am invatat sa scriu''),poetul debuteaza in volum la varsta de 47 de ani,in 1927;urmeaza o bogata activitate literara,remarcandu-se volumele sale de versuri:''Cuvinte potrivite'',''Flori de mucigai''(1931),''Versuri de seara'',''Hore'',''Una suta una poeme'',''1907-Peizaje'',''Cantare omului''.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Aparitie.Incadrare in volum</u>.Aparitia volumului ''Flori de mucigai'',in 1931,este consecinta unei experiente de viata:perioada de detentie (1918-1919),la inchisoarea Vacaresti,din motive politice.Pornind de la acest fapt din biografia argheziana,ia nastere un univers care prezinta suflete uitate de oameni si de Dumnezeu,o lume a pacatului si a ispasirii,a hotilor,prostituatelor,ucigasilor.Artistul are insa speranta ca exista un dram de frumusete si omenie chiar si in ceea ce e urat,ca in orice mediu social corupt sau abject se afla o farama de omenie,de spiritualitate.</div>
<div style="text-align: left;">
In ceea ce priveste exprimarea poetica,putem remarca influenta poetului francez Charles Baudelaire(autorul volumul''Florile raului''),intemeietorul esteticii uratului in literatura universala.</div>
<div style="text-align: left;">
Poezia asezata in fruntea volumului care descrie mediul social al inchisorii este sugestiv intitulata ''Flori de mucigai'' si marcheaza o innoire a limbajului,un mod original de a scrie.De altfel,in articolul ''Ars poetica''publicat dupa aparitia volumului de debut,Arghezi prefigureaza noutatea pe care o va aduce urmatoarea scriere:''Am ales cuvinte virginale,cuvinte puturoase,cuvinte cu raie,cuvinte care asalteaza ca viespile sau te linistesc ca racoarea,cuvinte fulgi,cuvinte cer,cuvinte metal''.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Incadrarea in tema</u>.Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.</div>
<div style="text-align: left;">
Confesiunea care deschide volumul avertizeaza cititorul ca versurile ce vor urma sunt rodul trudei omenesti,sunt ''slove faurite'',caci inspiratia divina este exclusa intr-un asemenea mediu.</div>
<div style="text-align: left;">
<b><i> </i></b><u>Semnificatia titlului.</u>Titlul poeziei de deschidere,omonim cu cel al volumului,este un oximoron datorita insolitei alaturari a cuvantului ''floare'',simbol al frumosului,al vietii,cu ''mucigai'',care simbolizeaza uratul,degradarea,moartea.Florile sunt farama de frumusete a sufletului celui condamnat pentru o anumita vina sa traiasca in vecinatatea descompunerii si mortii.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Structura</u>.Poezia are doua unitati strofice inegale,care pot fi structurate in patru secvente lirice.</div>
<div style="text-align: left;">
I.<i>Poezia debuteaza cu pronumele personal ''le''</i>,care se refera la versuri,continuand cu verbul de persoana I ''am scris'',marca a prezentei eului liric in text.Scrisul ''cu unghia pe tencuiala''este o dovada a dorintei mistuitoare de a crea,de a lasa marturie urmasilor,dar exprima si un efort imens dus pana la sacrificiu.''Intunericul'',''singuratatea'',''firida goala''(spatiul inchis) constituie un mediu prielnic pentru meditatie,pentru intoarcerea catre eul personal.Versurile acestea sunt rodul propriului sine,propriei munci pentru ca ''slova de foc'',inspiratia divina a parasit creatorul;''puterile''sunt''neajutate'',caci ''taurul'',''leul''(simboluri ale puterii),''vulturul''(simbol al aspiratie care absolut)care ''au lucrat imprejurul'' evanghelistilor Luca,Marcu,Ioan nu pot patrunde in mediul viciat al inchisorii.</div>
<div style="text-align: left;">
II.<i>Versurile izvorate din propriul suflet si consemnate cu sacrificiu </i>sunt ''stihuri fara an''(general-valabile,eterne),''stihuri de groapa''(prevestind moartea),''de sete de apa''(dorinta de viata),''de foame de scrum''(dorinta de a zugravi o lume marginala si nefolositoare,ca si scrumul).Setea si foamea depasesc biologicul,ascunzand setea de cunoastere si ''foamea''de absolut.</div>
<div style="text-align: left;">
III.<i>Metafora ''unghia ingereasca'' </i>sugereaza capacitatea de a scrie sub imperiul inspiratiei de factura divina.Ea este insa ''tocita''desi exista o arzatoare speranta de regenerare a ei:''Am lasat-o sa creasca''.Speranta se dovedeste a fi desarta sau nici eul liric nu mai are cunostinta ca Dumnezeu ii trimite binecuvantarea sa:''si nu a mai crescut/Sau nu o mai am cunsocut''.</div>
<div style="text-align: left;">
IV.<i>A doua unitate strofica </i>debuteaza cu o constatare aparent detasata:''Era intuneric''.Verbul la timpul imperfect ''era'' exprima o actiune neterminata,desfasurata in trecut,sugerand permanenta ei.Intunericul din interior(din incapere,din suflet)ascunde aspiratia catre lumina,catre cunoastere,catre eliberare spirituala.El contrasteaza cu ''ploaia'' aflata ''departe,afara'',intr-o zona interzisa spre care se concentreaza si dorintele celui inchis.</div>
<div style="text-align: left;">
Creatorul isi urmeaza menirea,chiar daca acest fapt inseamna sacrificiu:''si ma durea mana ca pe o gheara''.Inlocuirea ''unghiei ingeresti'' pe care o folosise pana atunci cu ''unghiile de la mana stanga'' echivaleaza cu renuntarea constienta la ajutorul divin si adoptarea celeilalte solutii:pactul cu fortele raului,cu lumea pacatului din inchisoare.</div>
<div style="text-align: left;">
Extrapoland,putem afirma ca centrul preocuparii creatorului nu este doar locul de detentie;societatea,intreg universul claustreaza individul,impiedicandu-i inaltarea spirituala.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Concluzie.</u>Criticul literar Nicolae Balota afirma ca,odata cu publicarea acestui volum,Arghezi devine ''un cronicar al infernaliilor'',scriind o poezie a damnarii;semnele coborarii in infern pot fi recunoscute in ruptura cu aproape tot ce a insemnat,pentru poet,mai inainte,poezie.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-91243390489937248502011-10-29T17:27:00.000+03:002018-04-11T16:00:32.083+03:00"Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7bQwnqcOztBc_TOsjHWSweOTCkAs4SjL9GYDLoFKnueIhn_jJ-tNga6z5-i-xfCsDpvPTwalZ_mZu6J7HuWmgARc8Io2NFY9FYInqaKYzEurGVTYUuvupfO83O-6RDC2jXAw_i7_CyHj-/s1600/ion+barbu1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="513" data-original-width="397" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7bQwnqcOztBc_TOsjHWSweOTCkAs4SjL9GYDLoFKnueIhn_jJ-tNga6z5-i-xfCsDpvPTwalZ_mZu6J7HuWmgARc8Io2NFY9FYInqaKYzEurGVTYUuvupfO83O-6RDC2jXAw_i7_CyHj-/s320/ion+barbu1.jpg" width="247" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<i> Riga Crypto si lapona Enigel</i> publicata inițial in 1924 , integrata apoi în ciclul Uvedenrode din volumul Joc Secund (1930) este subintitulata "<b>Balada</b>", realizandu-se in viziune moderna , ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric.<br />
Poemul pare un cantec batranesc de nunta , dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica , in care intalnirea are loc in plan oniric ( in vis).<br />
"<i>Luceafăr întors</i>' , poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/regnuri.<br />
<b> Titlul</b> baladei trimite cu gândul la marile povesti de dragoste din literatura universala , <b>Romeo si Julieta , Tristan si Isolda</b>. Insa la Ion Barbu , membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite), personaje romantice cu calități excepționale , dar negative , in raport cu norma comuna ( Crypto e <i>"sterp"</i> și <i>"naravas"</i> iar Enigel e <i>"prea-cuminte"</i>.<br />
<b> La nivel formal , </b>poezia este alcătuita din <b>doua parti </b>, fiecare dintre ele prezentând cate o nunta : una consumata , împlinita , cadru ale celeilalte nunti , povestita , inițiatica , modificata in final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Formula compoziționala este aceea a <b>povestirii in rama </b>, a povestii in poveste ( nunta in nunta).<br />
Primele patru strofe constituie rama nuntii povestite și reprezinta dialogul menestrelului cu <i>"nuntașul fruntaș"</i> . <i>Menestrelul </i>( un trubadur medieval) e îmbiat sa cânte despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali , reprezentați de doua regnuri distincte <i>"Enigel si riga Crypto"</i>. Nuntașul îl roagă sa zică <i>"un cantec" </i>pe care la zis <i>"cu foc" </i>acum o vara.<br />
<b> Partea a doua , nunta povestita,</b> este realizata din mai multe tablouri poetica : portretul si imparatia rigai Crypto, portretul, locuruile natale si oprirea din drum a laponei Enigel , intalnirea dintre cei doi , chemarile rigai si refuzurile laponei , raspunsul laponei si refuzul categoric , pedepsirea rigai in finalul baladei .<br />
<b>Modurile de expunere sunt descrierea , dialogul si naratiunea</b>.<br />
In debutul pârtii a doua , sunt realizate prin antiteza portretele membrilor cuplului , deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera <b>intriga. </b>Numele <b>Crypto</b> , cel tăinuit (<i>"inima ascunsa"</i>), sugerează apartenenta la familia ciupercilor (criptogame) si postura de rege (riga) al fapturilor inferioare.Numele <b>Enigel </b>are sonoritate nordica si sustine originea ei , de la pol si trimite la semnificatia din limba suedeza "inger" , lapona isi conduce turmele de reni spre sud , stapana a regnului animal , ea repezinta ipostaza umana , cea mai evoluata a regnului . Riga Crypto , este craiul buretilor, caruia dragostea pentru Enigel ii este fatala.Singura lor asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi.<br />
Spatiul definitoriu al existentei , pentru Crypto , este umezeala prepetua in timp ce lapona vine <i>"din tari de gheata urgisita"</i> ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina , dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul in tinutul rigai.<br />
El este barfit si ocărât de supusi , pentru ca e <i>"sterp" , "naravas"</i> si <i>"nu voia sa infloreasca"</i>.<br />
Membrii cuplului nu-si pot neutraliza diferențele in planul real ; <b>comunicarea </b>se realizează in plan oniric. Riga este cel care rostește <b>descantecul </b>de trei ori. Poveste propriu-zisa se dovedește a fi fantastica , ea desfășurându-se in visul fetei , ca in <i><b>Luceafarul</b>, </i>dar rolurile sunt inversate.<br />
In prima chemare-descantec , Crypto isi îmbie aleasa cu <i>"dulceata" </i>si cu <i>"fragi"</i>. Darul lui este refuzat categoric de Enigel.<br />
Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica , dar optiunea lui e ferma si merge pana la sacrificiul de sine.<br />
<b> Lapona refuza nuntirea dorita de Cyrpto.</b><br />
Imaginii de fragilitate a lui Crypto , lapona ii opune aspiratia ei spre absolut , cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare. Soarele este simbolul existentei spirituale , pe care riga o refuza in favoarea existentei instinctuale , sterile , vegetative.<br />
Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere , lapona refuza descantecul rigai , ce se intoarce in mod brutal asupra celui care l-a rostit si-l distruge . Faptura firava e distrusa de propriul vis , cade victima neputinetei si indraznelii de a-si depasi limitele , de a incerca sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila.<br />
<b> Finalul </b>este trist . Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otrăvitoare , obligat sa nuntească cu ipostaze degradate ale propriului regn: <i>"Cu Laurul-Balaurul/Se toarne-n lume aurul,/Sa-l toace,gol la drum sa iasa./Cu masalarita-mireasa./Sa-l tie de împărăteasa"</i>încercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.<br />
<b> Trei mituri fundamentale </b>de origine greaca sunt valorificate in opera poetului :<b>al soarelui </b>(absolutul),<b>al nuntii </b>si <b>al oglinzii </b>. Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic , iar popasul in tinutul rigai este o proba trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara.<br />
<b> In concluzie</b> accentul in aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem , Barbu neaga o întreaga tradiție literara: înlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine , poetul prezintă drama incompatibilității si legea nemiloasa a iubirii ( supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).Unknownnoreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-2006831247370652011-10-26T16:09:00.000+03:002018-04-11T15:52:05.106+03:00"Mara" de Ioan Slavici<div align="center">
</div>
<br />
<div style="text-align: left;">
<div style="text-align: left;">
<a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f7/Ioan_Slavici_-_Foto02.jpg/200px-Ioan_Slavici_-_Foto02.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; display: inline !important; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: right;"><img border="0" src="https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f7/Ioan_Slavici_-_Foto02.jpg/200px-Ioan_Slavici_-_Foto02.jpg" height="320" width="249"></a>Proza lui Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Slavici, fiind un autor moralist, un fin psiholog şi un creator de psihologii, aplică în opera sa noţiunea fundamentală de omenie şi virtuţi morale precum: sinceritatea, demnitatea, buna-credinţă, cinstea şi iubirea de adevăr. Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinţă şi înţelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni şi păstrarea măsurii în toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav pedepsită de autor.</div>
</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
"Mara" este cel mai reuşit roman al lui Slavici şi unul dintre cele mai bune romane româneşti. Romanul, apărut în 1906, reprezintă cea mai valoroasă creaţie epică de mare întindere, fiind cel mai bun roman al nostru, înainte de Ion "pentru epoca în care a apărut, Mara trebuia să însemne un eveniment, şi astăzi, privind înapoi, romanul acesta apare ca un pas mare în istoria geniului" (G. Călinescu - Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent).</div>
<br />
El zugrăveşte veridic o lume, cu moravurile ei specifice aşezate la interferenţa satului cu oraşul, într-un sat ardelenesc, Radna, lângă Lipova şi aproape de Arad, acţiunea cărţii fiind plasată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. "Mara" este un roman realist social cu valoare etnografică şi în acelaşi timp, o extraordinară carte de dragoste "însuşirea esenţială a lui Slavici este însă de analiza dragostea, de a fi un poet şi un critic al eroticii rurale dintr-o provincie cu oameni mai propăşiţi sufleteşte (.) jumătate din roman notează încet, răbdător, aprinderea, propagarea şi izbucnirea iubirii la o fată conştientă prin frumuseţe de farmecele ei" (G. Călinescu - Istoria Literaturii Române .).<br />
<br />
Semnificaţia titlului este sugestivă, deoarece această creaţie este, mai întâi, romanul Marei, al cărui destin constituie axa fundamentală a epicii. În cele 21 de capitole, cu titluri semnificative "Sărăcuţii mamei", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei", "Norocul casei", "Pace şi linişte" acţiunea urmează linia clasică ascendentă desfăşurându-se pe două planuri: planul Marei, al zgârceniei şi al orgoliului voinţei şi planul iubirii, al cuplului Persida-Naţl. Romanul începe prin prezentarea personajului principal, Mara Bârzovanu, o "precupeaţă" din Radna şi prin fixarea locului unde urmează să se petreacă acţiunea.<br />
<br />
Ea rămăsese văduvă cu doi copii, dar era încă tânăra, voinică şi harnică. Bărbatul ei, Bârzovanu, fusese "mai mult cârpaci decât cizmar" şi îşi petrecuse viaţa mai mult "la birt decât acasă", lăsându-le copiilor o livadă de pruni, o vie pe dealul Păuliş şi casa, care era a Marei, primită ca zestre când se măritase. Mara trăia din negoţ, "vinde ce poate şi cumpără ce găseşte", duce la Radna "ceea ce nu găseşti la Lipova ori la Arad" şi aduce de la Arad "ceea ce nu găseşti la Radna ori la Lipova".<br />
<br />
Mara, pentru a nu-şi lăsa copii singuri, îi lua mereu după ea prin târguri, fiind foarte mândră de ei zicând "tot n-are nimeni copii ca mine!" Ea strângea bani pe care îi repartiza în trei ciorapi: unul pentru zile negre şi pentru mormântare, altul pentru Persida şi încă unul pentru Trică şi nu trecea o zi fără ca ea să pună în fiecare măcar câte un creiţar. Dorea să-şi vadă fata preoteasă, iar pe Trică ajuns staroste în bresla cojocarilor. Persida este dusă la Mănăstirea din Radna şi dată maicii Aegidia pentru educaţie, iar pe fiul ei îl angajează ucenic pe patru ani la Boncioacă, starostele cojocarilor din Lipova.<br />
<br />
Cu trecerea anilor copii s-au făcut mari şi odată cu ei "au crescut şi ciorapii". Frumuseţea şi farmecul Persidei îl fascinează pe Naţl, băiatul lui Hubăr, măcelar la Lipova. El fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfă, iar apoi trebuia să facă doi ani de călătorie pentru a ajunge patron şi a prelua măcelăria tatălui său.<br />
<br />
Persida, la rândul ei se îndrăgosteşte de Naţl, refuzând să se mărite cu teologul Codreanu, spre marea supărare a Marei care dorea ca ea să devină preoteasă. Mara nu ar fi fost de acord cu relaţia dintre Naţl si Persida, deoarece acesta era neamţ. Când împlineşte optsprezece ani, Persida se căsătoreşte în secret cu Naţl şi fug împreună la Viena, pentru a-şi termina el perioada de călătorie.<br />
<br />
Întorşi la Lipova, cei doi îndrăgostiţi deschid un bar pe care îl conduce doar Persida, deoarece Naţl începuse să bea, să joace cărţi cu prietenii toată ziua şi să trândăvească. Când ea îi reproşează că prietenii lui nu plăteau niciodată şi consumau foarte mult, Naţl începe să o bată. Înfăţişarea Persidei se schimbase foarte mult, ea devenind din fata gingaşă şi firavă care era în mănăstire o femeie voinică şi puternică, din cază că muncea din greu toată ziua.<br />
<br />
Ea începu să aibă mustrări de conştiinţă pentru cununia ei făcută fără binecuvântarea părinţilor, având complice pe preotul Codreanu care făcuse slujba pentru că era un om slab şi nu putuse rezista rugăminţilor ei. După ce Persida naşte un copil, Mara şi părinţii lui Hubăr Naţl se împacă fiind foarte mândri de nora lor. Hubăr avusese o legătură amoroasă ascunsă cu Reghina, care fusese servitoare la Radna.<br />
<br />
După ce născu un copil, ea rămăsese paralizată de o mână şi de un picior, i se strâmbase gura şi înnebunise şi nimeni nu ştia cine este tatăl copilului. Maicile îi ţineau la mănăstire şi îi hrăneau pe amândoi, din milă creştină. Reghina murise când băiatul avea opt ani, iar când crescuse o ajuta mereu pe Persida.<br />
<br />
El semăna din ce în ce mai mult cu Naţl şi toţi şi-au dat seama că iubitul misterios al Reghinei fusese Hubăr măcelaru. În alt plan narativ, Slavici relatează viaţa lui Trică. Angajat ucenic la Boncioacă, Trică este cuminte şi harnic, devine calfă, dar refuză să devine ginerele stăpânului, deşi acesta dorea să-l însoare cu singura lui fată.<br />
<br />
El are o scurtă relaţie cu Marta, soţia patronului, dar apoi doreşte să devină meşter cojocar pentru a avea o viaţă independentă. Trică pleacă pe frontul din Italia, unde este rănit şi internat într-un spital dinVerona. Întors acasă, Mara observă că fiul ei se schimbase, nimic din înfăţişarea lui nu mai amintea de "prostălanul motolog din care putea orişicine să facă ce vrea".<br />
<br />
În postul Paştelui, Trică devine maistru cojocar, iar Naţl maistru măcelar. Finalul romanului ilustrează întâlnirea dintre Bandi şi Hubăr, care recunoaşte, în sfârşit, că este tatăl lui. În clipa aceea, Bandi "îl lovi cu pumnul în piept, apoi cuprind de un fel de turbare, se năpusti asupra lui şi îl muşcă în gâtlej".<br />
<br />
Persida l-a găsit pe Hubăr prăbuşit în mijlocul casei, cu ochii închişi, iar pe Bandi apăsând pieptul tatălui său şi râzând. Cu o impresionantă forţă a detaliului, autorul surprinde culoarea specifică a spaţiului social, politic, etic şi etnografic al satului ardelenesc, evidenţiind mentalitatea acestei lumi de meşteşugari şi negustori, care acţionează în spiritul unei morale în care coexistă adevărul, sinceritatea şi demnitatea. Slavici concepe personaje "tăcute, greu de urnit, încăpăţânaţi în prejudecăţile şi obiceiurile lor, la care gândirea colectivă e mai puternică decât cea individuală".<br />
<br />
Personajele principale ale romanului sunt eroi cu o viaţă complexă, individualităţi puternice, înrădăcinate în concepţiile lor despre viaţă. Mara înfăţişează chipul comun al femeii mature de peste munţi, al văduvei întreprinzătoare şi aprige. Ea înţelege că singura cale de a răzbi şi a domina este puterea banului.<br />
<br />
Zgârcenia, prezentă într-o formă incipientă în caracterul Marei apare ca rezultatul unei vieţi dure; ea fiind produsul mediului în care trăieşte. Suferind pentru că era dispreţuită de alţii pentru sărăcia ei, ea hotărăşte să-i sfideze pe cei bogaţi prin avuţie. Femeie intreprindă şi energică pricepută în afaceri, cu un deosebit simţ practic, Mara se aruncă în vâltoarea vieţii cu ambiţie şi hotărâre, cu responsabilitate faţă de viitorul copiilor ei, de care este întotdeauna mândră.<br />
<br />
Prin caracterizare directă făcută de autor se conturează portretul fizic al cărei trăsături fizice le sugerează pe cele morale "Muiere mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt". Femeie aprigă, cu un dezvoltat simţ al demnităţii umane, mamă iubitoare, Mara are modele de viaţă pentru copii ei, pe fată vrea să o vadă preoteasă, iar pe Trică maistru cojocar. Fire energică şi ambiţioasă, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate şi suferă de fiecare dată când copii ei trec prin dificultăţi, fiind întotdeauna de partea lor.<br />
<br />
Când căsnicia Persidei este în declin, Mara este alături de ea, îi dă dreptate şi o ajută să treacă peste greutăţi. Înzestrată cu o mare putere de adaptare la orice situaţie, Mara nu este deznădăjduită când Persida fuge cu Naţl, socotind că fiica ei a procedat ca orice femeie care ascultă de glasul iubirii. Banii îi conferă demnitate şi respectul de sine şi Mara nu vrea să mai ajungă la starea de umilinţă pe care i-o dăduse sărăcia.<br />
<br />
Calculată şi chibzuită, harnică şi inteligentă, cu o mare voinţă şi stăpânire de sine, Mara întruneşte toate virtuţile ce compun viziunea etică a lui Slavici. Întreaga acţiune a romanului construieşte, de fapt, destinul zbuciumat al Persidei şi ilustrează ideea că omul învinge în viaţă prin voinţă, luciditate, dragoste, prin devotament şi o mare stăpânire de sine "Dragostea Persidei e de un dramatism răscolitor". Portretul fizic şi moral reiese din impresia pe care o lasă asupra celor din jur "înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă şi cu toate acestea subţirică s-o frângi din mijloc; iar faţa ei ca luna plină, curată ca floarea de cireş şi albă, de o albeaţă prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală", iar când trecu prin faţa măcelăriei lui Hubăr lăsă în urmă "o văpaie mistuitoare".<br />
<br />
Ascultătoare şi blândă faţă de maica Aegidia, devotată şi respectuoasă faţă de mama ei, Persida trăieşte o viaţă liniştită, până în momentul când, de la fereastra mănăstirii, îl zăreşte pe Naţl, fiul măcelarului Hubăr. De acum pasiunea pentru Naţl îi va dirija întreaga sa viaţă, subliniind bogăţia şi măreţia sufletului ei. Trecând peste dorinţa mamei sale de a se căsători cu preotul Codreanu, aceasta îşi ascultă glasul inimii şi se căsătoreşte pe ascuns cu Naţl, convinsă că aceasta îi este menirea.<br />
<br />
Întregul ei zbucium sufletesc, izvorăşte din respectarea valorilor morale impuse de tradiţie şi din sincera dragoste pentru Hubăr. Admirabilă şi devotată soţie Persida nu-l părăseşte pe Naţl atunci când acesta devine neglijent, beţiv şi brutal. Ca şi mama ei Persida este o femeie cu simţ practic, harnică şi ambiţioasă şi devine stăpâna casei.<br />
<br />
Bunătatea şi blândeţea Persidei va învinge până la urmă brutalităţile lui Naţl, zgârcenia Marei şi orgoliul nemăsurat al familiei Hubăr. După naşterea copilului, soţul ei şi-a schimbat brusc comportarea faţă de Persida, Hubăr i-a cerut iertare pentru toate supărările pe care i le-a pricinuit, iar Mara acceptă să-şi boteze nepotul în religia lui Hubăr-Naţl. Persida este unul dintre cele mai strălucitoare personaje feminine din literatura română, înscriindu-se în aceeaşi tipologie umană cu Doamna T.<br />
<br />
Din "Patul lui Procust" sau cu Otilia din "Enigma Otiliei", roman al lui G. Călinescu. Celelalte personaje sunt firav conturate raportându-se la destinul Persidei, şi evidenţiind nobleţea sufletească şi forţa personajului.<br />
<br />
Ioan Slavici este un excelent portretist, reuşind ca prin sugestii şi detalii ale fizionomiei să sublinieze portretul moral al eroului. Teza lui morală este aceea că omul, prin calităţi precum inteligenţa, efortul constant, voinţa, echilibrul interior, perseverenţa în acţiune, respectarea triadei adevăr-bine-omenie poate modifica soarta în favoarea lui. Autorul nu este un descriptiv deoarece pune accentul pe acţiune, pe nararea faptelor şi a întâmplărilor.<br />
<br />
<div style="text-align: left;">
Sobrietatea, claritatea, concizia şi oralitatea definesc stilul prozei lui Ioan Slavici, conferindu-i originalitate şi expresivitate. Interogaţiile şi exclamaţiile retorice, enumeraţia frecventă în structura frazei, inversiunile topice, folosirea unor sintagme lexicale preluate din limbajul popular dau strălucire poetică textului epic, argumentând originalitatea stilului. Romanul Mara reprezintă un moment de maturitate a romanului românesc, o etapă superioară faţă de "Ciocoii vechi şi noi", roman al lui Nicolae Filimon reprezentând romanul realist al perioadei interbelice.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-5658623011426796352011-10-26T15:06:00.000+03:002018-04-11T15:35:24.217+03:00Psalm ''Te dramuiesc in zgomot si-n tacere'' de Tudor Arghezi<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.istoria.md/uploaded/poze/PERSONALITATI/Oameni_de_cultura/POETI/Tudor_Arghezi/tudor_arghezi.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.istoria.md/uploaded/poze/PERSONALITATI/Oameni_de_cultura/POETI/Tudor_Arghezi/tudor_arghezi.jpg" height="320" width="232" /></a></div>
<u> Date despre autor.</u>Tudor Arghezi este un poet modernist,ca si Lucian Blaga si Ion Barbu,apartinand perioadei interbelice a literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele de expresie traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a-l face pe cititor sa simta ceea ce citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele''.In 1927,publica volumul de debut,intitulat ''Cuvinte potrivite'';ulterior,apar volumele de poezii ''Flori de mucigai'',''Versuri de seara'',''Hore'',''Una suta una poeme'',''1907-Peizaje'',''Cantare omului'' etc.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Aparitie</u>.Exista 16 poeme intitulate ''Psalm'' si publicate in mai multe volume:''Cuvinte potrivite'',''Frunze'',''Poeme noi'',''Silabe'',''Noapte''.Poezia ''Te dramuiesc in zgomot si-n tacere'' este al saselea ''Psalm'' din cei noua existenti in volumul de debut.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Surse de inspiratie</u>.Pot fi identificate trei surse de inspiratie pentru Psalmii arghezieni:experienta personala a autorului(in perioada 1899-1905,Arghezi este monah la Cernica),cei 151 de Psalmi biblici,apartinand Noului Testament,atribuiti lui David,si lucrarea lui Dosoftei,''Psaltirea pre versuri tocmita''(1673),care ofera traducerea si versificarea inedita a imnurilor biblice.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Incadrarea in specia literara</u>.Psalmul este o specie a genului liric prin care poetul inalta un imn de factura religioasa divinitatii.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Tematica</u>.Ciclul arghezian al poeziilor intitulate''Psalm'' pune in lumina deschiderea filozofica a gandirii poetului,apartinand liricii gnoseologice(de cunoastere).Ideea centrala a ciclului este cautarea asidua a divinitatii;aventura cunoasterii are doua coordonate:una interioara,de coborare in sine,si una exterioara,de cautare a lui Dumnezeu in elementele lumii materiale inconjuratoare.</div>
<div style="text-align: left;">
Eul liric oscileaza intre doua tendinte contradictorii:''credinta'' si ''tagada'';in esenta,Arghezi implora forta divina sa i se reveleze,sub forma unui semn palpabil.El aduce drept exemplu revelatia posibila din Vechiul Testament:''Te-ai aratat adeseori fapturii/Si-ntotdeauna-n haine de-mparat''(Psalm VII) sau ''Cand magii au purces dupa o stea,/Tu le vorbeai si se putea[...]/Ingerii tai grijeau pe vremea ceea/Si pruncul si barbatul si femeia''(Psalm V).</div>
<div style="text-align: left;">
In lipsa unui semn divin,Arghezi isi doreste sa-l provoace adoptand doua atitudini: negarea Dumnezeirii(eul liric se proclama propriul sau Dumnezeu,fiind ''talhar de ceruri'' care infaptuieste pacate de neiertat) sau afirmarea si sfasierea sufleteasca datorata neputintei de a comunica(''Tare sunt singur,Doamne,si piezis'',''Te caut mut, te-nchipui, te gandesc'', '' Ruga mea e fara cuvinte'').Zbuciumul liric culmineaza cu o atitudine estetica in definirea Fortei Supreme:''Doamne,izvorul meu si cantecele mele/Nadejdea mea si truda mea''(Psalm VII) sau ''Esti visul meu din toate cel frumos''(Psalm VI).</div>
<div style="text-align: left;">
<u>''Psalm(VI)-structura si semnificatii.</u>Al saselea ''Psalm'' din volumul ''Cuvinte potrivite'',intitulat dupa primul vers ''Te dramuiesc in zgomot si-n tacere''este considerat matricea gandirii psalmodice argheziene.</div>
<div style="text-align: left;">
Cele patru catrene denota o atitudine de ezitare intre tendinte contrare:razvratire sau resemnare.Aceasta atitudine reiese si din prezenta perechilor antonimice:''zgomot''-''tacere'',''ucid''-''sa-ngenunchi'',''credinta''-''tagada'',''a fi''-''nu esti''.</div>
<div style="text-align: left;">
Metafora vanatorii ascunde aceeasi oscilatie intre a Il ucide pe Dumnezeu in suflet si a se resemna absentei materiale a Lui:''Si te pandesc in timp ca pe vanat''.''Soimul''(simbol al aspiratiei catre inaltimi,al idealului) si ''visul,din toate,cel frumos'' sunt intrupari metaforice ale Divinitatii.Interogatiile retorice(''esti soimul meu cel cautat?'',''Sa te ucid?'') sunt semne ale ezitarii,ale comunicarii cu sine in absenta Celui invocat.A ucide e echivalentul doborarii credintei din suflet(o idee preluata de la filosoful german Nietzsche,care afirma ca,in momentul in care intreaga omenire va renunta la credinta in Zeul suprem,Dumnezeu insusi va disparea de pe pamant,va fi ucis de muritori).</div>
<div style="text-align: left;">
Cautarea divinitatii e asidua (''Te caut darz''),dar ''fara de folos''.Cu toate acestea,versul ''si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada'' este o afirmare a puternicei credinte in Dumnezeu,care,desi provocat pentru a se arata,traieste in sufletul individului.Desi revelatia este inselatoare:''Pari cand a fi,pari cand ca nu mai esti''(''oglindirea unui drum de apa''este o metafora pentru imposibilitatea materializarii),cautarea nu inceteaza;ea se desfoara atat in contingent(''printre pesti''), cat si in transcendent(''in stele'').</div>
<div style="text-align: left;">
Verbul ''a intrezari'' denota incertitudinea,iar comparatia ''ca taurul salbatec cand se-adapa'' face referire la o epoca primordiala,in care animalul care simbolizeaza puterea are nevoie,intocmai ca eul liric,de apa(element vital),de cunoastere.</div>
<div style="text-align: left;">
Ultima strofa enunta,din nou,o provocare:''Singuri,acum,in marea ta poveste,/Raman cu tine sa ma mai masor''.''Marea poveste'' este o metafora care inglobeaza istoria credintei religioase,istoria omenirii;cei doi ''adversari'' isi masoara fortele,care sunt,de fapt,inegale,caci eul liric,chiar daca a lansat provocarea,afirma:''fara sa vreau sa ies biruitor'',constient fiind de conditia sa umana,limitata.Confruntarea se dovedeste a fi o dorinta asidua de cunoastere,nu o desfidare ce isi are originea in infatuare.In ultimul vers:''Vreau sa te pipai si sa urlu: <<Este>>'',eul liric repeta gestul biblicului Toma care isi exprima dorinta de a pipai ranile lui Iisus pentru a putea crede ca Acesta a inviat din morti.Este un impuls specific uman de a percepe doar prin intermediul simturilor ceea ce nu poate fi inteles.Eul liric doreste o dovada materiala a existentei lui Dumnezeu,chiar daca Acesta a fost primit anterior in suflet.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Concluzie.</u>Psalmii arghezieni,construiti pe baza a doua tendinte antagoniste,sintetizeaza nevoia omului de cunoastere,cautarea neintrerupta a idealului de perfectiune,intruchipat de Dumnezeu.</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-23620712198759545042011-10-26T14:08:00.000+03:002018-04-11T15:57:03.290+03:00"Enigma Otiliei" de George Calinescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVTxmPrPXYs975uyIoJH98n8yrg8JENfCPH9w9j8r5xgSiB0JW_XySs1Hqk0BKLvP0k7yCJcEkg9mmov7Sv4L9YHJ3cXZJqgP2SPW9p6xJZUyoC0LyXqU01gqpnihWBXAWULUA6sy_mu-0/s1600/George-Calinescu-si-sotia-sa-Alice.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="600" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVTxmPrPXYs975uyIoJH98n8yrg8JENfCPH9w9j8r5xgSiB0JW_XySs1Hqk0BKLvP0k7yCJcEkg9mmov7Sv4L9YHJ3cXZJqgP2SPW9p6xJZUyoC0LyXqU01gqpnihWBXAWULUA6sy_mu-0/s320/George-Calinescu-si-sotia-sa-Alice.jpg" width="256" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: left;">
G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica.</div>
<div style="text-align: left;">
„Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; „Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; „Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica.</div>
<div style="text-align: left;">
Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: „Poezii" - 1937 s\ „Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: „Cartea nuntii" - 1933, „Enigma Otiliei" 1938, „Bietul Ioanide" - 1953, „Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia („Sun sau Calea netulburata" - 1943, „Ludovic al XlX-lea" - 1964).</div>
<div style="text-align: left;">
„Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste.</div>
<div style="text-align: left;">
Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.</div>
<div style="text-align: left;">
Titlul initial al romanului a fost „Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei.</div>
<div style="text-align: left;">
La sugestia editorului, titlul a devenit „Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central.</div>
<div style="text-align: left;">
Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica.</div>
<div style="text-align: left;">
<b> Structura:</b></div>
<div style="text-align: left;">
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri.</div>
<div style="text-align: left;">
Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini).</div>
<div style="text-align: left;">
Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor.</div>
<div style="text-align: left;">
<b> Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri</b>:</div>
<div style="text-align: left;">
Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima.</div>
<div style="text-align: left;">
Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia.</div>
<div style="text-align: left;">
Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Universul operei:Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909) cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta. Costache Giurgiuveanu.</div>
<div style="text-align: left;">
Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise si tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.</div>
<div style="text-align: left;">
Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, familia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucuresteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea </div>
<div style="text-align: left;">
oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atu nci. Toate aceste aspecte l-au </div>
<div style="text-align: left;">
determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este "o fresca din viata burgheziei bucurestene".</div>
<div style="text-align: left;">
In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alaturata, de familia Aglaei.</div>
<div style="text-align: left;">
Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei, o casa (ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). In acest scop, isi procura materiale ramase de la demolari pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire).</div>
<div style="text-align: left;">
Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie., prilej pentru familia Aglaei de a ocupa "militareste" casa, in asteptarea decesului.</div>
<div style="text-align: left;">
Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod "conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-I sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.</div>
<div style="text-align: left;">
De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol,. mosier bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta intregului clan.</div>
<div style="text-align: left;">
Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot - Simion Tulea - este un fel de "anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat); si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea consta doar in "obiectul" maniei: casatoria. Singura care "se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.</div>
<div style="text-align: left;">
In aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile Iui Felix.</div>
<div style="text-align: left;">
Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea batranului.</div>
<div style="text-align: left;">
Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.</div>
<div style="text-align: left;">
Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma.</div>
</div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-89091658395299969352011-10-24T13:31:00.000+03:002018-04-11T16:02:24.042+03:00"Lacustra" de George Bacovia<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://adytzu344.files.wordpress.com/2010/09/200px-george_bacovia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://adytzu344.files.wordpress.com/2010/09/200px-george_bacovia.jpg"></a></div>
<div style="text-align: left;">
<br />
<u>Date despre autor.</u>George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane,apartinand perioadei interbelice.Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie,targul de provincie claustrant si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii.Volumele sale de versuri,''Plumb'',''Scantei galbene'',''Cu voi'',''Comedii in fond'',''Stante burgheze'',reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei.<br />
Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii;natura aduce cu sine permanent semnele trecerii in nefiinta.Toamna,perioada a anului predilect bacoviana,este dominata de o ploaie continua,egala,monotona si parca ancorata in vesnicie.''Infernul acvatic'' creat tinde sa inunde intreg universul ca in poezia ''Lacustra''.Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele mortii:iarba ''de plumb'',florile ''carbonizate'',parcul ''devastat'';anotimpul ''canta funerar...din instrumente jalnice de lemn''.</div>
<div style="text-align: left;">
<u> Aparitie.Tema</u>. Poezia ''Lacustra'' apare in volumul de debut,intitulat ''Plumb'',publicat in 1916,axându-se pe ideea centrala a conditiei nefericite a creatorului;poezia este o arta poetica in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor ,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Semnificatia titlului.</u>Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un element al naturii-ploaia-apartinand planului exterior si starile sufletesti exprimate poetic.Sensul denotativ al substantivului ''lacustra''este acela de locuinta,iar in sens conotativ,titlul(ca si intreaga poezie) este expresia spaimei de umezeala,urmarindu-se gradat implicatiile ploii in planul psihic-uman.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Structura si semnificatii.</u>Constructia poeziei se bazeaza pe simetrie:prima strofa este reluata aproximativ identic la final,ca ultima strofa.Se creeaza astfel impresia de repetare ciclica a starii de dezolare in fata fenomenului de dezintegrare a naturii.Poezia are patru catrene organizate pe doua planuri:planul exterior(prima si ultima strofa) si planul interior,al subconstientului(strofele a doua si a treia) si trei parti.</div>
<div style="text-align: left;">
I.<b>Strofa intai se deschide cu o referinta temporala </b><i>''De-atatea nopti aud plouând''</i>.Adjectivul cu valoare de superlativ absolut ''atatea'',completat de verbul la modul gerunziu ''plouând'' marcheaza un timp nedefinit;parca eul liric a pierdut sirul noptilor de cand ploaia descompune materia.Versul urmator este unic prin valentele sufletesti pe care le degaja:<i>''Aud materia </i></div>
<div style="text-align: left;">
<i>plângând''</i>.Personificata,forma materiala a lumii,inconstienta prin excelenta, ''plange'' fara a-si da seama ca va muri inecata in propriile sale lacrimi,ca va fi cauza propriei sale morti.</div>
<div style="text-align: left;">
Singuratatea,motiv specific bacovian,prezent si in arta poetica ''Plumb'',este mediul propice imaginilor halucinante,completate de caderea ploii,actualizata de prezentul verbului ''a auzi'' si prelungita prin gerunziul ''plouând''.Se recurge la o regresiune geologica spre era primitiva a oamenilor traitori in ''locuintele lacustre''.</div>
<div style="text-align: left;">
II.Daca in prima strofa predomina imaginea auditiva,trecerea in planul subconstientului se face pe baza senzatiilor tactile.Adverbul de mod ''parca'' este un indice pentru confuzia planurilor (exterior-interior,real,verosimil-ireal,imaginar).Umezeala perpetua de afara se prelungeste in incapere si chiar si in sufletul mistuit de cosmaruri:<i>''Tresar prin somn''. </i>Valul care izbeste reprezinta pericolul care genereaza frica obsesiva de moarte prin inecare;el poate insa căpăta si accente sociale.</div>
<div style="text-align: left;">
<i>''Podul de la mal''</i> isi are punctul de plecare in realitate prin faptul ca el reprezinta unica legatura cu lumea exterioara a omului lacustru.Noapte insa,acesta era tras pentru a-l feri pe locuitor de multiple pericole.Eul liric, transmigrat in epoca primitiva,are aceleasi temeri existente atunci.In plus,''podul de la mal'',daca este tras,il desparte pe creator de societatea in care traieste.Cosmarul provine din faptul ca ar putea avea o legatura,chiar si efemera cu lumea exterioara .</div>
Istoria este vazuta ca ''un gol''imens tocmai pentru ca omul de azi are aceleasi temeri cu omul lacustru,fiind terorizat de apa care ii poate surpa locuinta si chiar intreg universul.Eul liric presimte sfarsitul care ar putea fi provocat de prabusirea ''pilotilor grei'',piloni care sunt singurele puncte de sprijin al casei.Rezistenta lor reprezinta unica sansa de supravietuire,sansa care se minimalizeaza cu fiecare picatura de ploaie căzută.<br />
<div style="text-align: left;">
III.Repetitia primei strofe in finalul poeziei exprima eterna reluare a cosmarului adus de ploaia interminabila.Prin gerunziile ''tresarind'' si ''asteptand'',agonia este prelungita,iar eul liric este surprins intr-o permanenta asteptare a mortii iminente, a dezagregarii universului in care se asociaza mitul potopului cu cel al apocalipsei.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Elemente simboliste. </u>Parcurgand lirica bacoviana,cititorul percepe poezia ca pe arta de a simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti.Universul este perceput prin imbinarea imaginilor auditive cu cele tactile.Apar,in poezie,simboluri care admit o pluralitate de sensuri la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''lacustra'',''podul de la mal'',''val'',''gol istoric'').Sunt evidente simetria si repetitia care duc la accentuarea ideilor enuntate,dar si la crearea unei muzicalitati interioare a versului.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Elemente de prozodie</u>.Poezia este alcatuita din patru catrene,cu rima variabila,masura de 8-9 silabe ,ritm iambic.</div>
<div style="text-align: left;">
<u>Concluzie.</u> Creatia bacoviana ''Lacustra'' este cea mai evidenta expresie a spaimei de apa;criticul literar Dumitru Micu afirma ca Bacovia este ''cel mai mare poet al ploii si al ninsorii din literatura noastra'', iar lumea creata de el este ''un infern acvatic''.</div>
<div style="text-align: left;">
<u><br />
</u></div>
Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-21671987085563241702011-10-23T22:03:00.000+03:002011-10-23T22:03:19.539+03:00Atentie!Se poate sa intalniti comentarii de doua ori insa tocmai de aceea sunt facute pe clase,deoarece in fiecare se adauga lucruri noi,daca sunteti in clasa a 9-a nu luati comentariul de clasa a 10-a!Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-1533854940581043722011-10-23T19:00:00.000+03:002018-04-11T15:54:46.507+03:00"Cartea Nuntii" de George Calinescu<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdt_i4C8HFpBeIqsJIhILfSX26RXJ7RchYjZyw617zV6Q92sRmQuJ8k8S6p4jeQ75XRV3-eb_lw_coodtKO8Puu9tRcQxx_icFvp8l8bX3nIoqJ_2m20KfSHbY0TNqS8cS71edLNT7Faw/s400/23397-george_calinescu_in_camera_de_lucru.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdt_i4C8HFpBeIqsJIhILfSX26RXJ7RchYjZyw617zV6Q92sRmQuJ8k8S6p4jeQ75XRV3-eb_lw_coodtKO8Puu9tRcQxx_icFvp8l8bX3nIoqJ_2m20KfSHbY0TNqS8cS71edLNT7Faw/s400/23397-george_calinescu_in_camera_de_lucru.jpg" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
Al doilea din cele patru romane scrise de G. Calinescu ( Cartea Nuntii 1933 , Enigma Otiliei 1938) , Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman de tip balzacian , cu elemente moderniste apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman social si citadin.<br />
Proza relist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a IIa ( nonfocalizata). Viziunea "dindarat"presupune un narator obiectiv , detastat care nu se implica.Naratorul omniscient stie mai mult decat pesoanajele sale si omniprezent controleaza evolutia lor ca un regizor universal.<br />
Naratorul nu este absent ci comunica prin postura de spectator si comentator al comediei umane.<br />
Prin tema romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea prezentata ( banul ca valoare intr-o societate degradata moral) imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea unui tanar care traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri romanul este realist-balzacian prin motivul mostenirii si al paternitatii.<br />
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii. Autorul schimba titltul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la un aspect realist , traditonal, la tehnica moderna a reflectarii poliedrice prin care este realizat personajul Otilia.<br />
Romanul alcătuit din douăzeci de capitole , este construit pe 2 planuri narative. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care , ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.Incipitiul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal(<i>ïntr-o seara de la inceputul lui iulie 1909"</i>)si spatial (descrierea strazii Antim , a arhitecturii casei lui mos Costache , a interioarelor)Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din prespectiva lui Felix,intrusul/strainul din familia Giurgiuveanu, in moente diferite ale existentei sale ( adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu:<i>"dupa razboi")</i><br />
Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana:exacta a actiunii in timp si spatiu.<br />
Patruns in locuinta, Felix il cunoaste pe unchiul sau, un omulet straniu, peveriosara Otilia si asista la o scena de familie : jocul de table.Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente in odaia inalta in care este introdus.Sunt realizate portretele ale personajelor , cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza trasaturi de caracter.<br />
Batranul avar , proprietar de imobile , restaurante , actiuni , nutreste iluzia longevitatii si nu pune in practica niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui Clanul Tulea urmareste succesiunea totala a averii lui. Desi are o afectune sincera pentru fata , batranul amana infierea ei , de dragul banilor si din teama de Aglae . Ratiu urmareste sa parvina , vizeza averea clanului Ttulea , dar smlge banii lui mos costache. Personajul sustine in fond intriga romanului , ana la rezolvarea in deznodamant: Olimpia e parasita de Stanica , Aurica nu-si poate face o situatie , Felix o pierde pe Otilia.<br />
Planul formarii tanraului Felix , student la medicina , urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau , in special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie , fiindca primeaza dorinta de a-si face o cariera . Otilia il iubeste pe Felix , dar dupa moartea lui mos Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini visul si se casatoreste cu Pascalopopl , barbat matur , care ii poate oferi intelegere si protectie. In epilog , aflam ca Pascalopol i-a redat cu generozitate libetatea de a-si trai tiniretea , iar Otilia a devenit sotia unui conte exotic cazand in platitudine. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin , iar pentru Pascalopol o enigma.<br />
Istoria unei mosteniri include doua conflicte succesoriale : primul este iscat in jurul averii lui mos Costache, al doilea destrama familia Tulea ( interesul lui Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascolopol pentru mana Otiliei.<br />
Romanul realist plaseaza in context social personaje tipice: mos Costache-avarul iubitor de copii, Aglae-<i>"baba absoluta fara cusu in rau:</i>, Aurica - fata batrana , Simion-dementul senil , Titi-debil mintal , infantil si Sanica Ratiu-arivistul apatic, Otilia-cochetaFelix-ambitiosul,Pascolopol-aristocratul rafinat.<br />
O trastura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor . Mos Costache nu este un avar dezumanizat. El nu si-a pierdut instinctul de supravieturi(cheltuieste pentru propria santate) si nutreste o iubire paterna sincera pentru Otilia.Felix nu este ambitiosul lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat dar hotarat sa-si faca o cariera.<br />
Alt aspect modern ( naturalismul) este interesul pentru procesele psihice deviante , alienarea si senilitatea. Smion tulea reprezinta categoria estetica a uratului, grotescul . titi , fil retardat car se indreapta spre o copie a tatalui.aurica , fata batrana, invidioasa si rea , este o copie degradata a mamei , obsesia fiicei (casatoria) se asemeana cu obsesia mamei(mostenirea).<br />
Portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul si refletarea poliedrica.Otilia este prezentata prin comportamentism ( fapte, gesturi,replici) fara a-i cunoaste Aceasta tehnica este dublata de reflectarea poliedrica a personalitatii Otiliei in constiinta celorlalte personaje creea ce confera ambiguitate personajului , <i>"fe-fetita</i>"<i> </i>cuminte si iubitoare pentru mos Costache , fata exuberanta pentru Felix , capricioasa pentru Pascalopol , pentru Aglae o fata desteapta cu spirit practic , pentru Stanica , o rivala in casatorie pentru Aurica.Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-88810727835989756772011-10-23T18:25:00.000+03:002018-04-11T15:53:38.519+03:00"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.scrierile.com/images/scriitori/Camil-Petrescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://www.scrierile.com/images/scriitori/Camil-Petrescu.jpg" height="320" width="254"></a></div>
<br />
<br />
<br />
Prin cele doua romane ale sale-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi(1930)si Patul lui Procust(1933)-Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala.Roman psihologic prin tema , conflict(interior),protagonist(o constiinta problematizata)si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice,romanul lui Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept o "monografie a indoielii"(C.Ciopraga).<br />
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,doeoarece are drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,fluxul constiintei,memoria afectiva,naratiunea la persoana I ,luciditatea(auto)analizei,anticalofilismul,dar si autenticitatea , identificarea actului de creatie cu realitatea vietii.<br />
Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu,care traieste doua expreriente fundamentale :iubirea si razboiul.<br />
Naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna/viziunea "impreuna cu" , presupune existenta unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului si al personajului).Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului-narator face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.<br />
Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu , care indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist:dragoste si razboiul.Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate(dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a 2a , construita sub forma jurnalului de companie al lui Gheorghidiu , urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.Prima parte este in intregime functionala , in timp ce a2a valorifica jurnalul de campanie al autorului , articole si documente din epoca ceea ce confera autenticitatea texului.<br />
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional:actiunea primului capitol, La Piatra Craiului in munte , este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I.Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ : timpul nararii (prezentul frontului)si timpul narat (trecutul povestii de iubire).In primavera lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei,Stefan Gheroghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa : un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal.Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului ,trezindu-I amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.Intocmai ca la Proust , un eveniment exterior (discutia de la popota)declanseaza rememorarea unor intamplari.<br />
“Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala “este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, Diagonalele unui testament , dar si retrospective iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela.Tanarul, pe atunci student la filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela , studenta la Litere , orfana crescuta de o matusa.Iubirea barbatului se naste din admiratie, duesenie dar, la o autoanaliza lucida, naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu .<br />
Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest dar sunt fericiti.Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar,Tache.Ela se implica in discutiile despre bani , lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund.Mai mult , spre deosebire de sotul sau,Ela este atrasa de viata mondena , la care noul statut social al familiei ii ofera acces.Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti , prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.In timpul aceste excursii Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. , care , dupa opinia personajului-narator, ii va devein mai tarziu amant.Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca.<br />
Inrolat pe frontal romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia il insala, fapt nerealizat din cauza izbugnirii razboiului<br />
A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul.Imaginea razboiului e demitizata, in descendenta stendhaliana.<br />
Frontul inseamna haos,mizerie,masuri absurde,invalmaseala,dezordine.Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii,legaturile dintre unitati sunt aleatori.Din cauza informatiilor eronate,artileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane.La confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia.<br />
Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narrator fata de celelalte aspecte ale existentei.<br />
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea.Viata combatatilor tine de hazard,iar eroismul inlocuit de spaima de moarte.Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.<br />
Ranit si spitalizat,Gheorghidiu se intoarce acasa,la Bucuresti,dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela.Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoieasca,o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca:’’I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa,de la obiecte de pret la carti…,de la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul.’’<br />
Stefan Gheorghidiu,personajul narrator reprezinta tipul intelectualului lucid,inadaptatul superior,care traieste drama indragostitului de absolut.Filozof,el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara,insa in realitate,evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor,decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta.In aces sens,Ela este cel mai ‘’misterios’’personaj,prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului narator.<br />
Prin introspectie si monolog interior,tehinici ale analizei psihologice,Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate alternand sau interferand,aspecte ale planului interior/fluxul constiintei(trairi,sentimente,reflectii)si ale planului exterior(fapte,tipuri umane,relatii cu alte personaje)<br />
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic,avand drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,memoria afectiva,naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-57623099121103746182011-10-23T16:27:00.000+03:002018-04-11T15:57:27.537+03:00"Testament" de Tudor Arghezi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEO3sLeBNNtLs9xMlH13KnWCuBQy3nldaPXUa_M5OKczkiH2ru1DQ5D2oQJcUEZXRqtFsF_quB_W1_YdRPD0ENz67sRIiGAiRqVZI0_qrcPCgK5xvM0yTuKry-tFi4aMrhXA-eh2PtGC3J/s1600/tudor-arghezi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="254" data-original-width="186" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEO3sLeBNNtLs9xMlH13KnWCuBQy3nldaPXUa_M5OKczkiH2ru1DQ5D2oQJcUEZXRqtFsF_quB_W1_YdRPD0ENz67sRIiGAiRqVZI0_qrcPCgK5xvM0yTuKry-tFi4aMrhXA-eh2PtGC3J/s1600/tudor-arghezi.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<blockquote>
<blockquote>
<i><b>Testament </b></i>de Tudor Arghezi face parte din seria <b>artelor poetice moderne </b>ale literaturii romane din perioada interbelica, alături de <b>Eu nu strivesc corola de minuni a lumii </b>de Lucian Blaga si <b>Joc secund </b>de Ion Barbu. Poezia este așezata in fruntea primului volum arghezian , <i><b>Cuvinte potrivite </b></i>( 1927)) si are rol de <b>program literar.</b></blockquote>
</blockquote>
Este o <b>arta poetica</b>,deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului în societate.<br />
<b>Tema </b>poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug , creație lăsata ca moștenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual căruia ii este lăsata drept unica moștenire "cartea", metonimie care desemnează opera literara.Discursul liric având un caracter adresat , <b>lirismul subiectiv</b> se realizează prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin mărcile subiectivității: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.<br />
<b>Titlul</b> poeziei are o dubla accepție: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmează a-i fi îndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.<br />
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , încălcare regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre <i>tata </i>si <i>fiu</i>, intre <i>strabuni</i> si <i>urmasi , </i>intre <i>rob </i>si<i> Domn .</i><br />
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un<b> element de recurenta.</b>Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "<i>treapta",</i> punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-<i>"hrisovul cel dintai"</i>.<br />
<i> </i><b>Incipitul</b>, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , <i>"un nume adunat pe-o carte"</i>.<br />
Metafora <i>"seara razvratita"</i> face trimitiere la trecutul zbuciumat al strămoșilor , care se leaga de generațiile viitoare , prin <i>"carte"</i>, creația poetica , treapta a prezentului. Enumeratia <i>"rapi si gropi adanci"</i>, ca si versul urmator <i>"suite de batranii mei pe branci"</i>, sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.<br />
In <b>strofa a doua</b>, "cartea" , este numita <i>"hrisovul vostru cel dintai" </i>cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. <i>"Sapa" </i>unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine <i>"condei" </i>, unealta de scris , iar <i>"brazda" </i>devine <i>"calimara"</i> . Poetul aplica aceeași truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un născocitor, care transforma <i>"graiul lor cu-ndemnuri pentru vite"</i>, in <i>"cuvinte potrivite"</i>, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.<br />
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:<i>"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere"</i>.<br />
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.<br />
<b>In strofa a cincea </b>apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.<br />
Arghezi introduce in literatura romana <b>estetica uratului</b>, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: <i>"Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi"</i>.<br />
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei înaintașilor.<br />
<b>Ultima strofa </b>evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa <i>"Domnita", </i>"pierde" in favoarea mestesugului poetic <i>"Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea"</i><br />
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin <i>"slova de foc " </i>, cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice <i>"slova faurita".</i><br />
Conditia poetului este redata in versul <i>"Robula scris-o ,Domnul o citeste"</i> , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului <i>"Domnul"</i>.La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.<br />
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.<br />
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in <i><b>concepția</b></i> lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com31tag:blogger.com,1999:blog-5712181016333292231.post-86329531720267343822011-10-23T13:27:00.000+03:002018-04-11T16:02:34.590+03:00"Plumb" de George Bacovia<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg85kTTLNwraxMbQ6BzuSEqk5wGGzt0t-awh1VzT9wsCUuMGkjIuD2CsN6Ro-7DT1xBVFQtrDQ6AwtZ3BMJVG2Xb6R9z6zv7zN-JfynZvpbALcPK_gpyy4UJzy_il27Loqj_qg5Jeawfw50/s1600/blogmedia-1400268471-5128.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg85kTTLNwraxMbQ6BzuSEqk5wGGzt0t-awh1VzT9wsCUuMGkjIuD2CsN6Ro-7DT1xBVFQtrDQ6AwtZ3BMJVG2Xb6R9z6zv7zN-JfynZvpbALcPK_gpyy4UJzy_il27Loqj_qg5Jeawfw50/s1600/blogmedia-1400268471-5128.jpg" width="241" /></a></div>
<br />
<u>Date despre autor.</u>George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane,apartinand perioadei interbelice.Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie,targul de provincie claustrant si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii.Volumele sale de versuri,''Plumb'',''Scantei galbene'',''Cu voi'',''Comedii in fond'',''Stante burgheze'',reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei.<br />
Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii;natura aduce cu sine permanent semnele trecerii in nefiinta.Toamna,perioada a anului predilect bacoviana,este dominata de o ploaie continua,egala,monotona si parca ancorata in vesnicie.''Infernul acvatic'' creat tinde sa inunde intreg universul ca in poezia ''Lacustra''.Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele mortii:iarba ''de plumb'',florile ''carbonizate'',parcul ''devastat'';anotimpul ''canta funerar...din instrumente jalnice de lemn''.Astfel,obsesia mortii isi gaseste magistral un cadru natural propice,anume sfarsitul de toamna,evident si in arta sa poetica plasata in deschiderea volumului de debut.<br />
<u>Aparitie.</u>Poezia ''Plumb'''apare in volumul omonim de debut,in 1916.<br />
<u>Incadrare in tema.</u>Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.<br />
<u> Semnificatia titlului.</u>Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti exprimate poetic.In sens denotativ(propriu),''plumbul'' este un element chimic,un metal,moale,greu;iar sensul sa conotativ(figurat) deriva din cel anterior care sugereaza,in plan poetic,apasarea,monotonia,dezorientarea,spatiul inchis.<br />
<u> Structura.Semnificatii.</u>Cele doua catrene ale poeziei pot fi structurate pe doua planuri:exterior(macrocosmic) si interior(microcosmic).Se remarca repetarea cuvantului simbol ''plumb'' de sase ori in pozitii simetrice accentuand starea sufleteasca de deprimare.<br />
1.<u>Poezia se deschide </u>cu verbul la modul indicativ,timpul imperfect ''dormeau'',ceea ce sugereaza o actiune prelungita,inceputa in trecut si neterminata.''Sicriele de plumb''dorm''adanc'',sunt cufundate in moarte;lemnul,materialul din care sunt confectionate cosciugele ,este inlocuit cu plumbul pentru a fi evidentiata greutatea lor care faciliteaza atractia pamantului.<br />
Florile,care sunt asociate de obicei frumusetii,gingasiei,sunt alaturate oximoronic plumbului,fiind artificiale si prevestind moartea.Universul devine un imens sicriu cuprins de moarte atat pe orizontala,cat si pe verticala,prin imbracarea sa figurata intr-un''funerar vestamant''.<br />
Versul al treilea al primei strofe debuteaza cu o marca gramaticala a prezentei eului liric in text:verbul la persoana I singular ''stam''',interiorizand discursul prin aparitia motivului singuratatii(''Stam singur in cavou...'').Metafora-simbol''cavou''poate avea doua acceptiuni:universul inchis al targului de provincie,care nu cultiva valorile sau propriul trup,conceput ca o temnita pentru sufletul dornic de inaltare in vederea depasirii propriei conditii.Omul superior tinde catre spargerea tiparelor impuse de cei din jur sau de propria sa materialitate pentru a se implini intr-o noua dimensiune pe masura aspiratiilor sale.La Bacovia,neputinta depasirii propriului destin este o sursa de suferinta care strabate intreaga sa lirica.<br />
Aparitia vantului,in peisajul macabru al cavoului si al singuratatii,aduce o perceptie tactila,resimtita organic,completata de o imagine auditiva prin prezenta verbului onomatopeic ''scartaiau''.Sunetul funebru este produs de coroanele de plumb,care simbolizeaza amplificarea presimtirii unui inevitabil sfarsit.Prin simetrie,corespondentul''sicrielor de plumb''care dorm adanc,apartinand planului exterior,este,in strofa a doua,amorul care doarme''intors''(adverb de mod,care sugereaza intoarcerea''cu fata spre apus'',adica moartea).Discursul se interiorizeaza,''amorul de plumb'' sugerand estomparea definitiva a sentimentelor.Strigarea celui decedat isi are originea in credinta populara,dar si in filozofia crestina unde apare logosul(cuvantul) cu puteri demiurgice,cu ajutorul caruia a fost creata lumea.Fenomenul mortii este insa ireversibil,fapt sugerat de o noua perceptie tactila(''Era frig'') care amplifica obsesia sfarsitului.''Aripile de plumb'',atribuite amorului,prefateaza o iminenta cadere,o prabusire definitiva in moarte.<br />
<u>Elemente simboliste in text.</u>Parcurgand lirica bacoviana,cititorul recepteaza poezia ca pe o arta de a simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti.Universul este perceput sinestezic:vizual(''funerar vesmant'',''flori de plumb'',''coroane de plumb''),tactil (''era vant'',''era frig''),auditive (''scartaiau'',am inceput sa-l strig'').Apare,in poezie,simbolul care admite o pluralitate de sensuri la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''plumb'').<br />
Sunt evidente simetria si repetitia care duc la accentuarea unei idei enuntate,dar si la crearea unei muzicalitati interioare a versului.<br />
<u>Elemente de prozodie.</u>Poezia este alcatuita din doua catrene cu rima imbratisata,masura de zece silabe,ritm variabil.<br />
<u>Concluzia.</u>Creatia bacoviana ''Plumb'' poseda o incarcatura lirica deosebita,inscriindu-se in seria profesiunilor artistice de credinta,fiind un crez existential original.Comentarii la fixhttp://www.blogger.com/profile/09368250965284549587noreply@blogger.com8