"Mama" de Nicolae Labis

        "N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune

         Un om ce de pe-acasa a venit

         Cum c-a-nflorit la noi malinul

         Si c-ai albit,mamuca,ai albit.

         

         Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava

         Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,

         Cand din scrisori eu vad precum matale

         Din zi in zi mereu intineresti."

            Poezia "Mama" a fost inclusa in volumul de debut al poetului"Nicolae Labis (1935-1956),"Primele iubiri"-a aparut in 1956-care constituie o adevarata autobiografie lirica.

            Fiind o creatie lirica,gandurile si sentimentele poetului sunt exprimate in mod direct,prin intermediul eului liric- vocea poetului.De aceea se intalnesc pronume la persoana I si verbe la persoanele I si a II-a.

            Titlul poeziei,exprimat printr-un substantiv articulat cu articolul hotarat,care are rolul de a particulariza,anunta esenta continutului de idei,gandurile pentru mama sa.

             Structura,semnificatii,limbaj artistic.Desi este conceputa ca o scrisoare adresata mamei,poezia este,de fapt,un discurs liric,ce concetreaza expresia vibranta a dragostei poetului pentru mama sa.

             In aceasta creatie lirica,structurata in doua catrene,este evocat chipul mamei,prin doua modalitati artistice diferite:in prima strofa prin relatarile unui"om ce de pe-acasa a venit",iar in strofa a doua prin scrisorile primite de la ea.

             In strofa intai este evidentiat dorul de casa al poetului.Puternica legatura sufleteasca dintre eul liric si locurile natale este redata prin adverbul"acasa",pronumele personal "la noi" si prin substantivul "malinul"(liliac),care poate sugera peisajul copilariei.

             Sufletul poetului este marcat de tristetea despartirii,de multa vreme,de locurile atat de dragi-"N-am mai trecut de mult prin sat".Trecerea timpului este sugerata si indirect,prin repetitia verbului "ai albit",iar substantivul in vocativ, "mamuca",accentueaza puternicul atasament,dragostea filiala si respectul pentru masa sa.

             In strofa a doua  ,poetul isi exprima nedumerirea-"Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti"-cauzata de contradictia dintre vestile primite de la "alt om",ca mama "a stat la pat,bolnava"si scrisorile ei,care dovedeau multumire si tinerete sufleteasca-"Cand din scrisori eu vad precum matale/Din zi in zi mereu intineresti".Adverbul "mereu",asociat su sintagma "din zi in zi" accentueaza valoarea verbului "intineresti",sugerand dragostea materna,plina de grija pentru fiul ei,pe care nu vrea sa-l intristeze cu problemele ei de sanatate ori cu varsta care inainteaza nemilos.Scrisorile mamei sunt pline de optimism,deoarece ea doreste ca fiul s-o stie tanara si fericita.

              Prozodia.Poezia are o singura rima incrucisata,iar masura versurilor,inegale ca lungime,variaza intre 9 si 11 silabe.

              Poezia "Mama" de Nicolae Labis este o creatie lirica de mare sensibilitate,sentimentul dragostei dintre mama si fiu este emotionant prin faptul ca,desi viata este trecatoare,relatia spirituala dintre ei apartine vesniciei.