''Ce te legeni..." de Mihai Eminescu

"-Ce te legeni,codrule,                                     Peste varf de ramurele

Fara ploaie,fara vant,                                       Trec in stoluri randunele,

Cu crengile la pamant?                                     Ducand gandurile mele

-De ce nu m-as legana                                     Si norocul meu cu ele.

Daca trece vremea mea!                                  Si se duc pe rand,pe rand,

Ziua scade,noaptea creste                                Zarea lumii-ntunecand,

Si frunzisul mi-l rareste.                                    Si se duc ca clipele,

Bate vantul frunza-n dunga-                              Scuturand aripile,

Cantaretii mi-i alunga;                                       Si ma lasa pustiit,

Bate vantul intr-o parte-                                    Vestejit si amortit

Iarna-i ici,vara-i departe.                                   Si cu doru-mi singurel,

Si de ce sa nu ma plec,                                      De ma-ngan numai cu el!"

Daca pasarile trec!

      Mihai Eminescu ( 15 ianuarie 1850-15 iunie 1889),cel mai mare poet "pe care l-a ivit si-l va ivi,vreodata,poate,pamantul romanesc" (G.Calinescu),a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii,definita prin imbinarea elementelor terestre-padurea,izvorul,lacul-cu cele cosmice-luna,stelele,cerul.

       Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romanesc este vizibila in toate poeziile,el insusi marturisindu-si radacinile spirituale infipte adanc in sufletul neamului sau:"Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele nu nour de aur din marea de amar."

       Poezia "Ce te legeni..." este o creatie lirica,intrucat Eminescu isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste pentru natura,starea de melancolie provocata de scurgerea ireversibila (intr-un singur sens,fara intoarcere -n.n.) a timpului,principalul mod de expunere fiind descrierea.

       Poezia "Ce te legeni..." face parte din tema de inspiratie folclorica a liricii eminesciene.

       Aceasta creatie lirica ilustreaza imaginea si sentimentele codrului,personificat,aflat la sfarsitul anotimpului toamna,asteptand cu tristete apropiata iarna.Se sugereaza,astfel,starea de melancolie a eului poetic cauzata de trecerea ireversibila a timpului,care este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna,ce lasa codrul fara frunze,fara pasari,fara viata.

       Titlul este exprimat printr-o interogatie retorica,pe care poetul o adreseaza cu nostalgie codrului:"Ce te legeni?".Tristetea codrului este ilustrata de punctele de suspensie care indeamna la meditatie,la gandire profunda privind timpul trecator.

       Structura,semnificatii,limbaj artistic.

       Versurile nu sunt structurate in strofe,deoarece poetul exprima o idee unica si unitara,aceea a scurgerii ireversibile a timpului,care semnifica faptul ca viata este trecatoare.Poezia este alcatuita din doua secvente lirice,organizate sub forma unui dialog intre poet si codru: prima secventa lirica o reprezinta intrebarea poetului si a doua raspunsul codrului.

        Prima secventa lirica o constituie intrebarea pe care eul poetic o adreseaza in mod direct codrului,prin reluarea partiala a titlului:"Ce te legeni,codrule,/Fara ploaie,fara vant,/Cu crengile la pamant?".Eul poetic isi exprima ingrijorarea pentru tristetea codrului,care se leagana-aparent-fara un motiv evident:"Fara ploaie,fara vant".Sentimentul de apropiere sufleteasca,de prietenie il determina pe poet sa observe amaraciunea,deprimarea codrului,ilustrate printr-o imagine vizuala:"Cu crengile la pamant?".Codrul este personificat, deoarece poetul ii atribuie sentimente si stari omenesti.

       Secventa a doua este alcatuita din raspunsul codrului,care este umanizat,deoarece poarta un dialog cu poetul,explicandu-i motivele din cauza carora este trist si deprimat.Scurgerea ireversibila (intr-un singur sens,fara intoarcere) a timpului este ilustrata prin succesiunea anotimpurilor toamna-iarna.Efetul pe care il are asupra codrului este dureros,deoarece ii rareste frunzisul,ii alunga pasarile cantatoare.Elementele vietii care se degradeaza treptat,odata cu trecerea timpului,sunt relatate printr-o gradatie,care porneste cu exclamatia explicita a codrului,exprimandu-si starea sufleteasca de o tristete sfasietoare-"De ce nu m-as legana,/Daca trece vremea mea!",cauzata de efemeritatea vietii.

        Anotimpul prezentului este toamna,iar apropierea iernii este prevestita prin cateva semne specifice:"Ziua scade,noaptea creste";"Bate vantul frunza-n dunga";"Bate vantul dintr-o parte-/Iarna-i ici,vara-i departe."Repetitia din versurile citate exprima disperarea si deznadejdea codrului din cauza anotimpului friguros si pustiitor,ce se apropie implacabil(neindurator).

        Starea de melancolie a codrului,care tanjeste dupa vara,este cauzata si de plecarea pasarilor care il incantau cu ciripitul lor:"Cantaretii mi-i alunga/[...]Daca pasarile trec!".Randunelele pleaca in "stoluri",imaginea vizuala fiind amplificata de versul "Zarea lumii-ntunecand",care creeaza o atmosfera generala de tristete,de amaraciune profunda de care este cuprinsa intreaga natura.

        In finalul poeziei creste in intensitate durerea codrului,care,personificat,este constient de trecerea timpului,de faptul ca viata se scurge ireversibil.Ideea reiese ca din repetitia verbelor "trec","se duc" si din comparatia "se duc ca clipele".Pasarile calatoare si clipele ilustreaza conceptia ca timpul trece prea repede,ca viata este efemera.Codrul ramane singur,parasit de toate fiintele dragi,idee exprimata prin epitetul triplu "pustiit,vestejit si amortit".El este umanizat prin sentimentul de dor,care este singura speranta pentru revigorare,pentru refacerea in vara viitoare:"Si ma lasa pustiit/Vestejit si amortit/Si cu doru-mi singurel,/De ma-ngan numai cu el!".

         Ideea de timp este exprimata in poezie printr-o serie de cuvinte ale aceluiasi camp lexical:"vremea","ziua","noaptea","iarna","vara","clipele".

         Inspirata din literatura populara,poezia "Ce te legeni..." de Mihai Eminescu ilustreaza registre stilistice specifice acestei creatii lirice.Un element sugestiv prin limbajul popular este dativul etic(dativul posesiv) -"mi-l rareste","mi-i alunga"-,precum si prezenta unor cuvinte si expresii populare-"aripele","ici","dor","singurel","trece vremea mea","frunza-n dunga".

       Prozodia.Ritmul este trohaic,masura versului este,ca in poeziile populare,de 7-8 silabe,iar rima este imperecheata: vant/pamant;clipele/aripele.

       Poezia "Ce te legeni..."de Mihai Eminescu este o creatie lirica,intrucat poetul,prin glasul codrului,isi exprima in mod direct sentimentele de tristete si melancolie pentru trecerea ireversibila a timpului,sugerata prin succesiunea anotimpurilor reci si deprimante,toamna si iarna.Prezenta dorului din final creeaza o raza de speranta pentru o eventuala revenire la viata in anotimpul vara,dar melancolia ramane,pentru ca speranta este"departe".