duminică, 23 octombrie 2011

"Testament" de Tudor Arghezi


Testament de Tudor Arghezi face parte din seria  artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alături de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga si Joc secund  de Ion Barbu. Poezia este așezata in fruntea primului volum arghezian ,  Cuvinte potrivite  ( 1927)) si are rol de program literar.
Este o arta poetica,deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului în societate.
Tema poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug , creație lăsata ca moștenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual căruia ii este lăsata drept unica moștenire "cartea", metonimie care desemnează opera literara.Discursul liric având un caracter adresat , lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin mărcile subiectivității: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.
Titlul poeziei are o dubla accepție: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmează a-i fi îndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , încălcare regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi , intre rob si Domn .
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-"hrisovul cel dintai".
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strămoșilor , care se leaga de generațiile viitoare , prin "carte", creația poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai"  cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. "Sapa"  unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda"  devine "calimara" . Poetul aplica aceeași truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un născocitor, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.
In strofa a cincea  apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Arghezi introduce in literatura romana  estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei înaintașilor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic "Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea"
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".
Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul".La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in concepția lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.

31 de comentarii:

  1. cel mai bun referat pe care l-am gasti

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte bun e referatul asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bun comentariul, doar ca, poezia are 5 strofe nu 6.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt cinci nu sase cate is aici comentate

      Ștergere
    2. Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
      Decât un nume adunat pe-o carte.
      În seara răzvrătită care vine
      De la străbunii mei până la tine,
      Prin râpi şi gropi adânci
      Suite de bătrânii mei pe brânci,
      Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
      Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

      Aşeaz-o cu credinţă căpătâi,
      Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
      Al robilor cu saricile pline
      De osemintele vărsate-n mine.

      Ca să schimbăm, acum, intâia oară,
      Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
      Bătrânii-au adunat, printre plăvani,
      Sudoarea muncii sutelor de ani.
      Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
      Eu am ivit cuvinte potrivite
      Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
      Şi, frământate mii de săptămâni,
      Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
      Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
      Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
      Lăsând întreaga dulcea lui putere.

      Am luat ocara, şi torcând uşure
      Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
      Am luat cenuşa morţilor din vatră
      Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
      Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
      Păzând în piscul datoriei tale.

      Durerea noastră surdă şi amară
      O grămădii pe-o singură vioară,
      Pe care ascultând-o a jucat
      Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
      Din bube, mucegaiuri şi noroi
      Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
      Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
      Si izbăveste-ncet pedepsitor
      Odrasla vie-a crimei tuturor.
      E-ndreptăţirea ramurei obscure
      Ieşită la lumină din pădure
      Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi,
      Rodul durerii de vecii întregi.

      Întinsă leneşă pe canapea,
      Domniţa suferă în cartea mea.
      Slovă de foc şi slovă făurită
      Împărechiate-n carte se mărită,
      Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
      Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
      Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
      Zace mânia bunilor mei.



      Sunt 5 nu? Numara mai bine

      Ștergere
  4. are 5 strofe, asa vad eu :P

    RăspundețiȘtergere
  5. Poezia are 5 strofe. Acum depinde de manualul de limba romana pe care.l folositi, si cum este asezata poe ia in pagina. Oricum, foarte bun comentariul, si multumesc mult! :) 감사합니다!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu e bun comentariul, să nu îl copiați. Nu are 900 de cuvinte .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numarul de cuvinte trebuie sa fie cuprins intre 600 si 900, iar comentariul acesta are 819. In concluzie, este bun! ;)

      Ștergere
    2. M-ai scrii ceva despre modernism la inceput si faci mai bine de 900 de cuvinte .

      Ștergere
  7. Poezia are 6 strofe nu 5,iar comentariul este de nota 10.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariu este bun intr-adevar, dar oricat ai incerca sa innumeri 6, poezia tot la 5 strofe se opreste :)

      Ștergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. 5 strofe ... Cititi cu atentie sa vedeti ca au inteles acele "2 strofe" .

    RăspundețiȘtergere
  10. poezia are 6 strofe nu mai vb daca sunteti pe langa

    Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
    Decât un nume adunat pe-o carte.
    În seara răzvrătită care vine
    De la străbunii mei până la tine,
    Prin râpi şi gropi adânci
    Suite de bătrânii mei pe brânci,
    Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
    Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

    Aşeaz-o cu credinţă căpătâi,
    Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
    Al robilor cu saricile pline
    De osemintele vărsate-n mine.

    Ca să schimbăm, acum, intâia oară,
    Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
    Bătrânii-au adunat, printre plăvani,
    Sudoarea muncii sutelor de ani.
    Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
    Eu am ivit cuvinte potrivite
    Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
    Şi, frământate mii de săptămâni,
    Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
    Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
    Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
    Lăsând întreaga dulcea lui putere.

    Am luat ocara, şi torcând uşure
    Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
    Am luat cenuşa morţilor din vatră
    Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
    Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
    Păzând în piscul datoriei tale.

    Durerea noastră surdă şi amară
    O grămădii pe-o singură vioară,
    Pe care ascultând-o a jucat
    Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
    Din bube, mucegaiuri şi noroi
    Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
    Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
    Si izbăveste-ncet pedepsitor
    Odrasla vie-a crimei tuturor.
    E-ndreptăţirea ramurei obscure
    Ieşită la lumină din pădure
    Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi,
    Rodul durerii de vecii întregi.

    Întinsă leneşă pe canapea,
    Domniţa suferă în cartea mea.
    Slovă de foc şi slovă făurită
    Împărechiate-n carte se mărită,
    Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
    Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
    Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
    Zace mânia bunilor mei.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am luat ocara, şi torcând uşure
    Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
    Am luat cenuşa morţilor din vatră
    Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
    Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
    Păzând în piscul datoriei tale.

    versurile astea fac parte din strofa anterioara :D ... cauta o carte de bacovia si vezi ca asa este , nu o poezie scrisa pe net :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce Bacovia visezi? e Arghezi nu Bacovia :( uff.. .

      Ștergere
  12. poezia are 5 strofe prieteni...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma voi chiar sunteti batuti in cap... Tot un Oltean sa va deschida mintea si sa va atraga atentia ca cel care a scris acest comentariu vorbeste spre final despre strofa a 5-a si ultima oara despre ULTIMA STROFA dupa cum spune el. In concluzie daca v-ar fi dus capul v-ati fi dat seama ca in total sunt 6 nu 5.. dar trebuia totusi sa dati si voi un comentariu sa pareti mai inteligenti.. nu ? =]]

    RăspundețiȘtergere
  14. Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri ,
    Se precizeaza ca sunt 6 strofe nu 5

    RăspundețiȘtergere