"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu

   


     Prin cele doua romane ale sale-Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi(1930)si Patul lui Procust(1933)-Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala.Roman psihologic prin tema , conflict(interior),protagonist(o constiinta problematizata)si prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice,romanul lui Camil Petrescu este apreciat de critica vremii drept o "monografie a indoielii"(C.Ciopraga).
     Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv,doeoarece are drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,fluxul constiintei,memoria afectiva,naratiunea la persoana I ,luciditatea(auto)analizei,anticalofilismul,dar si autenticitatea , identificarea actului de creatie cu realitatea vietii.
     Romanul este scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu,care traieste doua expreriente fundamentale :iubirea si razboiul.
     Naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna/viziunea "impreuna cu" , presupune existenta unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului si al personajului).Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului-narator face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal.
     Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu , care indica temele romanului si, in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist:dragoste si razboiul.Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate(dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), partea a 2a , construita sub forma jurnalului de companie al lui Gheorghidiu , urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial.Prima parte este in intregime functionala , in timp ce a2a valorifica jurnalul de campanie al autorului , articole si documente din epoca ceea ce confera autenticitatea texului.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional:actiunea primului capitol, La Piatra Craiului in munte , este posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I.Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ : timpul nararii (prezentul frontului)si timpul narat (trecutul povestii de iubire).In primavera lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei,Stefan Gheroghidiu asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa : un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal.Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului ,trezindu-I amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela.Intocmai ca la Proust , un eveniment exterior (discutia de la popota)declanseaza rememorarea unor intamplari.
    “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala “este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, Diagonalele unui testament , dar si retrospective iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela.Tanarul, pe atunci student la filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela , studenta la Litere , orfana crescuta de o matusa.Iubirea barbatului se naste din admiratie, duesenie dar, la o autoanaliza lucida, naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu .
     Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest dar sunt fericiti.Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar,Tache.Ela se implica in discutiile despre bani , lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund.Mai mult , spre deosebire de sotul sau,Ela este atrasa de viata mondena , la care noul statut social al familiei ii ofera acces.Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti , prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.In timpul aceste excursii Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. , care , dupa opinia personajului-narator, ii va devein mai tarziu amant.Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca.
     Inrolat pe frontal romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia il insala, fapt nerealizat din cauza izbugnirii razboiului
     A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul.Imaginea razboiului e demitizata, in descendenta stendhaliana.
Frontul inseamna haos,mizerie,masuri absurde,invalmaseala,dezordine.Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii,legaturile dintre unitati sunt aleatori.Din cauza informatiilor eronate,artileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane.La confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia.
    Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narrator fata de celelalte aspecte ale existentei.
    Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea.Viata combatatilor tine de hazard,iar eroismul inlocuit de spaima de moarte.Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii.
    Ranit si spitalizat,Gheorghidiu se intoarce acasa,la Bucuresti,dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela.Obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoieasca,o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca:’’I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa,de la obiecte de pret la carti…,de la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul.’’
    Stefan Gheorghidiu,personajul narrator reprezinta tipul intelectualului lucid,inadaptatul superior,care traieste drama indragostitului de absolut.Filozof,el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara,insa in realitate,evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa.Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor,decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta.In aces sens,Ela este cel mai ‘’misterios’’personaj,prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului narator.
Prin introspectie si monolog interior,tehinici ale analizei psihologice,Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate alternand sau interferand,aspecte ale planului interior/fluxul constiintei(trairi,sentimente,reflectii)si ale planului exterior(fapte,tipuri umane,relatii cu alte personaje)
   Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi este un roman modern, psihologic,avand drept caracteristici:unicitatea perspectivei narative,timpul prezent si subiectiv,memoria afectiva,naratiunea la persoana I si autenticitatea trairii.