"Testament" de Tudor Arghezi

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria  artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alături de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga si Joc secund  de Ion Barbu. Poezia este așezata in fruntea primului volum arghezian ,  Cuvinte potrivite  ( 1927)) si are rol de program literar.

Este o arta poetica,deoarece autorul își exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul artistului în societate.
Tema poeziei o reprezinta creația literara în ipostaza de meșteșug , creație lăsata ca moștenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual căruia ii este lăsata drept unica moștenire "cartea", metonimie care desemnează opera literara.Discursul liric având un caracter adresat , lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si prin mărcile subiectivității: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.
Titlul poeziei are o dubla accepție: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmează a-i fi îndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ , termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o moștenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , încălcare regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi , intre rob si Domn .
Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul "Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-"hrisovul cel dintai".
Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o carte".
Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strămoșilor , care se leaga de generațiile viitoare , prin "carte", creația poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai"  cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor. "Sapa"  unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda"  devine "calimara" . Poetul aplica aceeași truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un născocitor, care transforma "graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.
In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".
Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.
In strofa a cincea  apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.
Arghezi introduce in literatura romana  estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi , la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi".
Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei înaintașilor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic "Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea"
Poezia este atat rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".
Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului "Domnul".La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice , potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.
La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.
Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in concepția lui Arghezi , un nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului. Pe de alta parte , creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine , cat si al tehnicii poetica . Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.