"Riga Crypto si lapona Enigel" de Ion Barbu

             Riga Crypto si lapona Enigel publicata inițial in 1924 , integrata apoi în ciclul Uvedenrode din volumul Joc Secund (1930) este subintitulata "Balada", realizandu-se in viziune moderna , ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric.
Poemul pare un cantec batranesc de nunta , dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica , in care intalnirea are loc in plan oniric ( in vis).
"Luceafăr întors' , poemul prezinta drama cunoasterii si incompatibilitatea dintre doua lumi/regnuri.
             Titlul baladei trimite cu gândul la marile povesti de dragoste din literatura universala , Romeo si Julieta , Tristan si Isolda. Insa la Ion Barbu , membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite), personaje romantice cu calități excepționale , dar negative , in raport cu norma comuna ( Crypto e "sterp" și "naravas" iar Enigel e "prea-cuminte".
              La nivel formal , poezia este alcătuita din  doua parti  , fiecare dintre ele prezentând cate o nunta : una consumata , împlinita , cadru ale celeilalte nunti , povestita , inițiatica , modificata in final prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Formula compoziționala este aceea a  povestirii in rama  ,  a povestii in poveste ( nunta in nunta).
              Primele patru strofe constituie rama nuntii povestite și reprezinta dialogul menestrelului cu  "nuntașul  fruntaș" . Menestrelul  ( un trubadur medieval) e îmbiat sa cânte despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali , reprezentați de doua regnuri distincte "Enigel si riga Crypto". Nuntașul îl roagă sa zică "un cantec"  pe care la zis "cu foc"  acum o vara.
              Partea a doua , nunta povestita, este realizata din mai multe tablouri poetica : portretul si imparatia rigai Crypto, portretul, locuruile natale si oprirea din drum a laponei Enigel , intalnirea dintre cei doi , chemarile rigai si refuzurile laponei , raspunsul laponei si refuzul categoric , pedepsirea rigai in finalul baladei .
         Modurile de expunere sunt descrierea , dialogul si naratiunea.
             In debutul pârtii  a doua , sunt realizate prin antiteza portretele membrilor cuplului , deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele Crypto , cel tăinuit ("inima ascunsa"), sugerează apartenenta la familia ciupercilor (criptogame) si postura de rege (riga) al fapturilor inferioare.Numele  Enigel  are sonoritate nordica si sustine originea ei , de la pol si trimite la semnificatia din limba suedeza "inger" , lapona isi conduce turmele de reni spre sud , stapana a regnului animal , ea repezinta ipostaza umana , cea mai evoluata a regnului . Riga Crypto , este craiul buretilor, caruia dragostea pentru Enigel ii este fatala.Singura lor asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi.
             Spatiul definitoriu al existentei , pentru Crypto , este umezeala prepetua in timp ce lapona vine "din tari de gheata urgisita" ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina , dar si miscarea de transhumanta care ocazioneaza popasul in tinutul rigai.
             El este barfit si ocărât de supusi , pentru ca e "sterp" , "naravas" si "nu voia sa infloreasca".
Membrii cuplului nu-si pot neutraliza diferențele in planul real ; comunicarea  se realizează in plan oniric. Riga este cel care rostește descantecul  de trei ori. Poveste propriu-zisa se dovedește a fi fantastica , ea desfășurându-se in visul fetei , ca in Luceafarul,  dar rolurile sunt inversate.
In prima chemare-descantec , Crypto isi îmbie aleasa cu "dulceata"  si cu "fragi". Darul lui este refuzat categoric de Enigel.
             Refuzul laponei il pune intr-o situatie dilematica , dar optiunea lui e ferma si merge pana la sacrificiul de sine.
           Lapona refuza nuntirea dorita de Cyrpto.
             Imaginii de fragilitate a lui Crypto , lapona ii opune aspiratia ei spre absolut , cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare. Soarele este simbolul existentei spirituale , pe care riga o refuza in favoarea existentei instinctuale , sterile , vegetative.
Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere , lapona refuza descantecul  rigai , ce se intoarce in mod brutal asupra celui care l-a rostit si-l distruge . Faptura firava e distrusa de propriul vis , cade victima neputinetei si indraznelii de a-si depasi limitele , de a incerca sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila.
             Finalul  este trist . Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otrăvitoare , obligat sa nuntească cu ipostaze degradate ale propriului regn: "Cu Laurul-Balaurul/Se toarne-n lume aurul,/Sa-l toace,gol la drum sa iasa./Cu masalarita-mireasa./Sa-l tie de împărăteasa"încercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.
             Trei mituri fundamentale  de origine greaca sunt valorificate in opera poetului :al soarelui (absolutul),al nuntii  si al oglinzii . Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic , iar popasul in tinutul rigai este o proba trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara.
             In concluzie accentul in aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem , Barbu neaga o întreaga tradiție literara: înlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine , poetul prezintă drama incompatibilității si legea nemiloasa a iubirii ( supraviețuiește cel puternic, iar cel slab este sacrificat).