Follow by Email

Pagini sociale

Cauta la fix

Se încarcă...

vineri, 28 octombrie 2011

Testament de Tudor Arghezi

   Date despre autor.Tudor Arghezi este un poet modernist,ca si Lucian Blaga si Ion Barbu,apartinand perioadei interbelice a literaturii.El revolutioneaza limbajul poetic al vremii sale in raport cu mijloacele de expresie traditionale,fiind de parere ca acesta are menirea de a-l face pe cititor sa simta ceea ce citeste,iar ''o idee sa nasca sute altele.''Rolul sau in istoria literara este acela de a depasi canoanele incetatenite deja,de a reorienta lirica romaneasca pe un alt fagas,depasind eminescianismul la care se raportau aproape toti creatorii vremii.
  Marturisind poetic,intr-o nota autoironic,dorinta sa puternica de a crea (''Om in varsta si tarziu/Tot am invatat sa scriu''),poetul debuteaza la 47 de ani,in 1927;urmeaza o bogata activitate literara,remarcandu-se voumele de versuri:''Cuvinte potrivite'',''Flori de mucigai'',''Versuri de seara'',''Hore'',''Una suta una poeme'',''1907-Peizaje'',''Cantare omului''.
  Temele predilecte ale universului liric arghezian sunt: poezia programatica(''Testament'',''Flori de mucigai'',''Ex libris'',''Ruga de seara''),poezia cu deschidere filozofica (''Psalmi'',''Nehotarare'',''Intre doua nopti'','''Duhovniceasca'',''De-a v-ati ascuns'',''De ce-as fi trist''),poezia sociala (volumul ''Flori de mucigai''),poezia erotica (''Creioanele'',''Cantare'',''Logodna'',''Mireasa'') poezia sociogonica (volumul ''Cantare omului''), poezia ludica,''a boabei si a faramei'',(ciclurile ''Buruieni'',''Martisoare'',''Cartea cu jucarii'').
   Aparitie.Tema.Poezia ''Testament'' deschide volumul de debut,intitulat ''Cuvinte potrivite'',aparut in 1927.Ea este o arta poetica,specie a genului liric in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un limbaj literar care il particularizeaza.
   Semnificatia titlului.In sens denotativ,testamentul este un act juridic unilateral prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte,mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale.In sens conotativ,testamentul arghezian lasa creatia sa-numita printr-o metafora simbol,''carte''-urmasilor,(cititorilor),in scopuri moralizatoare.
   Structura si semnificatii.Poetul Arghezi se identifica ipostazei ultime a unor generatii de veacuri si truda crancena,glorificand liric stramosii si facand cunoscuta viata lor aspra.Cele sase unitati strofice inegale contin mesajul omului care pretuieste trecutul,pe care il proiecteaza in prezent pentru a fi de invatatura generatiilor urmatoare.
   Poezia debuteaza cu o formula specific testamentara:''Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte,'' completata de vocativul ''fiule'',care numeste,in sens generic,pe toti cititorii sai ulteriori.''Cartea'',metafora centrala a poeziei,este ''o treapta'' a cunoasterii (Arghezi percepe optimist omenirea ca pe o scara,simbol al ascensiunii).Creatia este produsul experientei acumulate de la ''strabuni'',din ''seara razvratita''(epitet cu rezonante sociale), prin sacrificiu si truda (''Prin rapi si gropi adanci/Suite de batranii mei pe branci'').Orice inceput e anevoios,dar,odata ce primele trepte ale evolutiei sunt parcurse,drumul este netezit,iar tanarul,cunoscand tecutul,inainteaza cu mai multa usurinta.
  ''Cartea'',etapa obligatorie si baza pentru urmatoarele experiente ale existentei individuale,va trebui asezata ''cu credinta căpătâi'';ea este o scriere sfanta,ca si Biblia.Arhaismul ''hrisov''face referire la un act domnesc din trecut (Evul Mediu) care atesta celor ce il poseda anumite drepturi de proprietate sau titluri nobiliare.''Cartea'' argheziana innobileaza sufletul urmasilor,ea ingloband suferinta de veacuri a inaintasilor sai (''Al robilor cu saricile pline/De osemintele varsate-n mine.'')
    Poetul,oltean de origine,recunoaste ca este singurul din neamul sau care a schimbat ''sapa-n condei si brazda-n calimara'',efectuand o munca la fel de istovitoare ca strabunii sai.Creatia lirica se naste tocmai din limbajul rudimentar,de o uimitoare sinceritate,al taranului roman:''Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite'',pe care le vor auzi urmasii in procesul lor (''Si leagane urmasilor stapani'').Cu truda a ''mii de saptamani'',poetul transforma ''zdrentele'',lucruri aparent nefolositoare,forme de manifestare a uratului,in ''muguri''-nucleul vietii-si ''coroane''-simbol al perfectiunii.De fapt,menirea poetului este de a transfigura uratul,banalul,in manifestari artistice ale frumosului.Verbul ''a ivi'' denota spontaneitatea creatiei,iar perfectul sinplu ''facui''-originea populara a limbajului.
   In aceeasi carte au fost integrate ''veninul'' revoltei si ''ocara'',unind doua contrarii:''cand sa-mbie,cand sa-njure''.''Cenusa mortilor din vatra''(metafora pentru adapostul protectorilor caminului) a fost transformata in ''Dumnezeu de piatra'',ceea ce denota un cult al stramosilor mostenit din vechime.
   Simtindu-se partas la durerea neamului sau(''Durerea noastra surde si amara''),creatorul ii da glas prin '''vioara''sa,instrument care exprima frumosul.Stapanul,asupritorul,apare in postura de ''tap injunghiat'',facandu-se aluzie la simbolul tragediei antice,intr-o viziune groteasca.El se prinde intr-un jocc al inconstientei,fascinat fiind de farmecul cantecului,nebanuind ca acesta e indreptat impotriva lui.
  Amintind de ''Florile raului'',volumul scris de Charles Baudelaire,creatorul transforma uratul,''bube,mucegaiuri si noroi'',in frumos:''Iscat-am frumuseti si preturi noi.''Intemeietorul esteticii uratului in literatura romana,Arghezi anticipeaza intr-un ''ciorchin de negi'',''dand in varf'',aproprierea vindecarii ''durerii de vecii intregi'',iar opera este un prim pas in acest sens,este mijlocul de vindecare a organismului bolnav al unei societati bazate pe ierarhia stapani-robi.
  Domnita,stapanul,domnul sunt,in poezie,simboluri ale asupririi,traitori in huzur,care nu inteleg durerea celor asupriti si nu-si dau seama ca ea a generat,de fapt,o care de revolta a celor multi:''Robul a scris-o,Domnul o citeste,/Far-a cunoaste ca-n adancul ei/Zace mania bunilor mei.''
   Opera plina de revolta ,dar si de invatatura are doua coordonate:''slova de foc''(metafora prin care este definita inspiratia de natura divina) si ''slova faurita'',(cuvantul mestesugit cu ''precizie farmaceutica'');acestea sunt indestructibile:''imperecheate-n carte se marita/Ca fierul cald imbratisat de cleste'',formand ireversibil o unitate,un univers aparte.
   Concluzie.Pentru Tudor Arghezi,creatia lirica exprima spiritualitatea poporului sau si se constituie ca o sinteza etica si estetica realizata cu efort si suferinta de truditorul cuvintelor,Poetul.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu