"Moromeţii" de Marin Preda

  Pregătit de proza scurta din volumul de debut Intalnirea din pământuri(1948), primul roman scris de Marin Preda , Moromeții, este alcatuit din doua volume, publicate la doisprezece ani distanta : in 1955, volumul I , iar in 1967, volumul al II-lea.

  Romanul prezinta destramarea-simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala , a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii , Silistea-Gumesti.

  Titlul Moromeții asează tema familiei in centrul romanului , astfel ca romanul unei familii este și "un roman al deruralizarii satului" , o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

  O alta tema este criza comunicării , absenta unei comunicări reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerăbdător("timpul nu mai avea răbdare").

  Perspectiva naratorului obiectiv  se completează prin aceea a reflectorilor  (Ilie Moromete în volumul I si Niculae în volumul al II-lea), ca si prin aceea a informatorilor(personaje-martori ai evenimentelor , pe care le relateaza ulterior altora , de exemplu , al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la baieti , la Bucuresti).

Compozitia primului volum utilizieaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii.

  Volumul este structurat in trei parti , cu o actiune concentrata care se desfasoara pe parcursul verii , cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte , de sambata seara pana duminica noaptea , contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina , taierea salcamului ,intalnirea duminicala din poiana lui Iocan , hora .Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani , incepand cu plecarea lui Achim cu oile , la Bucuresti . Partea a treia , de la seceris pana la sfarsitul verii , se incheie cu fuga feciorilor.

  Simetria compoziționala este data de cele doua referiri la tema timpului în primul si în ultimul paragraf al volumului. La început , aparent îngăduitor "timppul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea fara conflicte mari", pentru ca enunțul din finalul volumului "timpul nu mai avea răbdare", sa modifice imaginea timpului , care devine necrutator si intolerant.

  Un triplu conflict  va destrama familia lui Moromete.

  Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie : Paraschiv , Nila si Achim , izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile ( pamantul-banii).

  Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina , sotia lui , Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei , promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita , ea isi gaseste initial refugiul in biserica , dar in al doilea volum , Catrina il paraseste pe Ilie , dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui , la Bucuresti.

  Al treilea conflict se desfășoară intre Moromete si sora lui , Guica, care și-ar fi dorit ca fratele văduv sa nu se recăsătorească . In felul acesta , ea ar fi rămas în casa fratelui, sa se ocupe de gospodărie si de creșterea copiilor , pentru a nu rămâne singura la bătrânețe . Faptul ca Moromete se recăsătorise ii aprinsese ura împotriva lui , pe care o transmite celor trei fii mai mari.

  Acțiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.

  In prim plan se afla Moromeții , o familie numeroasa , măcinata de nemulțumiri mocnite. Țăran mijlocaș , Ilie Moromete încearcă sa păstreze întreg, cu prețul unui trai modest , pământul familiei sale ,pentru a-l transmite apoi băieților . Fii ce mari ai lui Ilie Moromete , Paraschiv , Nila și Achim își doresc independenta Economica .Ei se simt nedreptățiți pentru ca , după moartea mamei lor , Ilie Moromete s-a însurat cu alta femeie , Catrina, și ca are încă trei copii: Tița , Ilinca și Niculae . Îndemnați de sora lui Ilie , Maria Moromete , poreclita Guica , cei trei băieți pun la cale un plan distructiv. Ei intenționează sa plece la București , fără știrea familiei , pentru a-și face un rost. In acest scop , ei vor sa ia oile cumpărate printr-un împrumut la banca si al căror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la câmp . Prin vânzarea oilor și a cailor , ar obține un capital pentru a începe viata la oraș. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei băieți urmează a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatălui sa-l lase sa plece cu oile la București , sa le pasca în marginea orașului și sa vândă laptele și brânza la un preț mai bun în capitala. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan , amâna achitarea datoriei la banca și vinde o parte din lotul familiei pentru a-și putea plați impozitul pe pământ ("foncierea"). Insa Achim vinde oile la București și așteaptă venirea fraților. Dupa amânările generate de refuzul lui Nila de a-și lăsa tatăl singur în preajma secerișului , cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pământ pentru a-și reface gospodăria, pentru a plăti foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae , fiul cel mic.

  Planurile secundare completeaza actiunea romanului , conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina , revolta taranului sarac Tugurlan , familia chiaburului Tudor Balosu , dragostea dintre Polina si Birica , cuplul Polina-birica reflectand tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrângerile sociale.Căsătoria dintre fiica unui chiabur si un taran sarac se construieste polemic la adresa cuplului Ion-Ana , din romanul lui Liviu Rebreanu.

  Exista in primul volum al romanului Moromeții câteva secvente narative de mare profunzime.

  Descrierea cinei se realizeaza lent , prin acumuluarea detaliilor.Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii , invrajbiti din cauza averii . ASezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului , iminenta destramare a familiei.

  O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a tăierii salcâmului.Tăierea salcâmului ,duminica în zori , prefigurează destrămarea familiei, prăbușirea satului tradițional.Odată distrus arborele sacru,axis mundi, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

  Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivității se constituie într-o adevărata monografie a satului traditional: hora,calusul,intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara.

   Personajul principal din roman si cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda , Ilie Moromete, îl are ca model pe Tudor Călărașu , tatăl scriitorului , după cum mărturisește acesta "...Moromete care a existat in realitate , a fost tatăl meu".

  Personajul Ilie Moromete reprezinta un tip de țăran aparte în literatura romana un spirit reflexiv, inteligent,ironic, din acest motiv fiind numit de critica literara "țăran-filozof".Personaj exponențial, al cărui destin exprima moartea unei lumi, "cel din urma țăran" reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie.

  Personajul este  caracterizat in mod direct  de narator , in primul volum: "Era cu zece ani mai mare decat Catrina (contingent '911), facuse razboiul si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva."

  Autocaracterizarea  realizata în finalul volumului al doilea este :"Domnule, [...] eu totdeauna am dus o viata independenta".

  Disimularea  este trasatura lui esentiala . Semnificativ in acest sens este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali , care-i stricasera placuta discutie de duminica.

  Ironia, puterea de a face haz de necaz  reprezinta o alta trăsătura esențiala a lui Ilie Moromete, iar exemple în acest sens sunt numeroase . Lui Niculae care întârzia sa vina la masa ii spune la un moment dat:"Te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum stătuși!" Lui Nila i se adresează la fel de sarcastic, atunci când acesta îl întreabă de ce taie salcâmul:"Ca sa se mire prostii".

  Spirit contemplativ , inteligent si ironic ,  Moromete privește existenta cu detașare, privește lumea cu un ochi pătrunzător ; în întâmplările cele mai simple el descoperă ceva deosebit , o lumina care pentru ceilalți nu se aprinde : "Tatal- notează naratorul-  avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau , pe care ei nu le vedeau".